România în al doilea război mondial

Romania in al II-lea razboi mondial

Anii dinaintea razboiului

Marea Depresie Economica din 1929 creata de marile monopoluri a radicalizat miscarile politice atât în Europa, cât si pe plan international. Germania, Italia si Spania au devenit state fasciste, iar URSS a devenit un stat comunist, care avea ca scop declarat raspândirea Revolutiei Socialiste in întreaga lume. Marile capitaluri acapareaza economia României, adâncirea discrepantelor între bogati si saraci creând premisele ascensiunii miscarilor politice radicale. Pâna în 1938, forma de guvernamânt româna si-a pastrat forma, daca nu si substanta, de monarhie constitutionala liberala. Constitutia din 1923 i-a dat regelui posibilitatea de a dizolva parlamentul si a organiza alegeri anticipate; în final, România a experimentat mai mult de 25 de guverne într-un deceniu.

Partidul National Liberal a devenit în timp scurt nationalist, în loc de liberal, si-a pierdut dominanta pe care o avea asupra politicii României în perioada de dupa Primul Razboi Mondial. Era umbrit din ce în ce mai mult de Partidul National Taranist (o grupare moderata), dar si de radicalul Front Român, de Liga Apararii National-Crestine (LANC) - care a fuzionat în 1935 cu Partidul National Agrar pentru a forma Partidul National Crestin (PNC) - si mai ales de gruparea Garda de Fier, o grupare desprinsa din LANC ce promova nationalismul radical.

În tot acest timp, partidele nationale au avut relatii dezastroase cu Regele Carol al II-lea. Moartea tatalui sau, Ferdinand în 1927, l-a gasit în exil, titlul de rege fiind mostenit de tânarul sau fiu Mihai. În anul 1930, Carol II se întoarce în tara si devine rege.

In decembrie 1937, regele a numit ca prim-ministru pe leaderul LANC, poetul Octavian Goga. În aceeasi perioada, Carol s-a întâlnit cu Adolf Hitler care si-a exprimat dorinta de a vedea un guvern condus de Garda de Fier. În loc de aceasta, regele Carol al II-lea a dizolvat guvernul si a instituit dictatura regala pe data de 10 februarie 1938, folosind ca pretext o insulta publica a lui Goga catre Elena Lupescu întarita de noua constitutie în temeiul careia regele nu numea doar primul ministru, ci pe toti ministrii.

În cursul urmatorilor doi ani, sub mai multe guverne de scurta durata, conflictul deja violent dintre Garda de Fier si alte grupari politice s-a apropiat de nivelul unui razboi civil. Garda de Fier deja adoptase politica asasinatului si diversele guverne ce s-au succedat au reactionat mai mult sau mai putin asemanator. Pe 10 decembrie 1933 prim-ministrul liberal Ion Duca a dizolvat Garda de Fier, arestând mii de membri ai acesteia; 19 zile mai târziu este asasinat de legionarii Garzii.

Cu toate acestea, miza ambelor parti se marise în timpul dictaturii regale. În aprilie 1938, Carol a dispus arestarea conducatorului Garzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu; în noaptea dintre 29 si 30 noiembrie 1938, probabil ca replica în urma diverselor asasinate ale comandourilor Garzii, Codreanu si alti legionari sunt omorâti în urma unei pretinse încercari de evadare din închisoare. Este în general acceptat ca nu a existat nici o astfel de încercare de evadare.

Dictatura regala a fost de scurta durata. Pe 7 martie 1939 a fost format un nou guvern cu Armand Calinescu în postul de prim-ministru; pe 21 septembrie 1939, trei saptamâni dupa începerea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Armand Calinescu a fost la rândul lui asasinat de legionarii care îl razbunau astfel pe Codreanu.

Începutul celui de Al Doilea Razboi Mondial

Pe 23 august 1939 Germania nazista si Uniunea Sovietica au semnat Pactul Ribbentrop-Molotov , care stipula, între altele, interesele Sovietelor în Basarabia. Opt zile mai târziu Germania nazista invadeaza Polonia. România a ramas oficial o tara neutra, adapostind refugiatii polonezi si oferindu-le posibilitatea soldatilor si ofiterilor armatei Poloneze sa ajunga în Franta si Anglia prin porturile românesti la Marea Neagra.

În 1940, ca urmare a ultimatumurilor date de Uniunea Sovietica, România a fost nevoita în iunie 1940 sa evacueze Basarabia si Bucovina de Nord. Evacuarea armatei si administratiei române a fost însotita de actiuni antiromânesti ale sovieticilor si grupurilor de comunisti. Doua treimi din Basarabia au fost lipite unei mici parti a URSS formând noua Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca, restul fiind alipite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Ocupatia sovietica a desfasurat o campanie de distrugere a fiintei nationale românesti prin deportari în masa si prin interzicearea valorilor românesti. Guvernul Gigurtu instalat la 4 iulie 1940 a introdus o legislatie antiseminta cu scopul de a câstiga bunavointa guvernului hitlerist. Chiar daca a facut acest gest, guvernul nu a reusit sa obtina sustinerea Germaniei, deoarece aceasta îi sprijinea pe cei care pierdusera primul razboi mondial si care solicitau din ce în ce mai tare revizuirea granitelor. Astfel ca, pe 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au fortat România sa "înapoieze" jumatate din Transilvania Ungariei. Aceasta zona, discutabil considerata de unii istorici ca apartinând Ungariei, a fost cunoscuta de atunci drept "Transilvania de Nord", pentru a fi deosebita de "Transilvania de Sud", care a ramas sub guvernarea româneasca. Si ocupatia hortista a organizat asasinate si actiuni antiromânesti. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, Cadrilaterul (partea sudica a Dobrogei) a fost cedata Bulgariei.

Antonescu vine la putere

În septembrie 1940, Ion Antonescu a fost desemnat de Carol al II-lea cu formarea guvernului. Generalul Antonescu le-a propus taranistilor si liberalilor sa intre la guvernare însa acestia au refuzat, solicitând abdicarea regelui pentru a face acest pas. Dupa abdicarea lui Carol al II-lea, cele doua partide au refuzat totusi sa se implice în mod direct prin liderii sai, desemnând doar niste “specialisti” din rândurile propriilor partide care sa faca parte din guvernul format de Antonescu[4]. În urma refuzului celor doua partide istorice de a intra la guvernare, Ion Antonescu a format guvernul din apropiati ai sai, militari si civili, din legionari condusi în acel moment de Horia Sima, la care s-au adaugat si membrii desemnati de celelalte partide politice. Prin decretul semnat de catre regele Mihai I, România a fost declarata Stat National Legionar.

Steaua lui David: Potrivit marturiei lui Raoul Sorban, onorat cu distinctiile de “Drept între popoare” si “Cetatean de Onoare al Israelului”, au existat în România legi discriminatorii elaborate sub presiunea nazista, însa multe dintre prevederile legilor nu au fost aplicate niciodata, gasindu-se tot felul de modalitati de a ocoli aceste legi. Acelasi domn, dar si istoricul Dinu C. Giurescu afirma ca au fost unele voci care cereau ca în România, evreii sa poarte “Steaua lui David “ (steaua galbena), însa în urma întâlnirii dintre Wilhelm Filderman care detinea functia de presedintele Uniunii Comunitatilor Evreiesti si Ion Antonescu, maresalul a dat, la 8 septembrie 1941, dispozitia ca niciun evreu din România sa nu fie obligat sa poarte însemnul. Mai mult, Consulatul român din Paris a cerut acelasi drept si pentru evreii cetateni români care se aflau în Franta.