Constantinopol

Orasul care timp de un mileniu i-a uimit pe vizitatorii straini prin bogatia lui, prin grandoarea constructiilor, prin splendoarea comorilor sale de arta, prin luxul bogatilor sai cetateni si prin fastul exorbitant al curtii imperiale  Constantinopolul  si-a identificat propriul prestigiu cu cel al Imperiului Bizantin.

Pe tarmul rasariten al Bosforului, intr-un golf stramt numit Cornul de Aur, lung de 6 km, care in protul sau natural putea adaposti un numar oricat de mare de corabii, se inalta un promontoriu. Aici colonistii fondasera, in sec al VII  lea i.e.n, un oras numit Byzantion. Intuind imediat excelenta pozitie strategica, Constantin cel Mare il va fortifica construind un zid de aparare , lung de 3km; in spatele cestuia, la o distanta aproximativ de 1500 m, Theodosiu al II lea va construi in 413, un alt zid, mai lung, de 7 km. Astfel fortificat dinspre uscat si aparat din 3 parti de mare, Constantinopolul n-a putut fi cucerit de 8 secole.

Alegera locului noii capitale a Imperiului roman de catre Constantin cel Mare s-a dovedit a fi fericit. Roma se afla la o distanta prea mare de frontierele rasaritene ale imperiului, cele mai amenintate de persi si de goti. Resursele vitale  economice si militare  ale imperiului erau concentrate in bogate tinuturi rasaritene, indeosebi in Asia Mica. Noua capitala dispunea de aici de un mare port maritim si comanda principalele drumuri comerciale care legau Occidentul cu lumea Orientului. In plus, orasul se afla in imdediata apropiere de principalele focare de cultura elenistica. Caesar se gandise si el sa mute capitala un partea estica a imperiului  la Alexandria sau pe locul anticei Troia  ceea ce ar fi dus la realizarea unei noi unitati culturale greco  romane. Dar Constantin nu s-a gandit sa imprime noii capitale un caracter grecesc; dimpotriva - prin amenajarea urbanistica si stilul monumentelor sale, prin administratia si limba sa oficiala, noua capitala trebuia sa fie pur romana si nici nu se putea numi altfel decat Noua Roma (pana si satele din jurul capitalei li se dadusera nume romane). Imparatul putea fi magulit de o denumire in care  ca omagiu fondatorului  îi era asociat propriul nume; dar poporul isi numea noua capitala  asemenea romanilor din Italia  simplu : Orasul, Urbs si mai tarziu  Polis.

In aspectul general al orasului staruia amintirea Romei. Asemenea Romei, Constantinopolul era situat tot pe 7 coline si era impartit tot in 14 sectoare. Asemenea Romei, noua capitala fusese prevazuta si infrumusetata de Constantin si urmasii sai cu 4 piete principale, cu forumuri, palate administrative, apeducte, cisterne subterane, terme, coloane cu statuile imparatilor, arcuri de triumf, hipodrom si biblioteci. Nenumarate statui, busturi, capiteluri si coloane, frize si felurite basoreliefuri de marmura fusesera aduse  din ordinul lui Constantin  din toate provinciile imperiului. Din Ierusalim, imparateasa  mama Elena trimise in marea capitala a primului stat crestin crucea pe care fusese rastignit Hristos. In secolele urmatoare Constantinopolul va deveni un urias depozit de relicve, de toate felurile imaginabile.

Orasul se intindea pe o suprafata neobisnuit de mare, aproximativ 13 km , cu un perimetru de 15 km. In timpul lui Iustinian se pare ca populatia depasise cifra de un milion locuitori. Mai tarziu, epidemiile, foametea si distrugerile cruciatilor (in 1204), au facut ca populatia sa scada considerabil.