Sionismul

Sionismul (de la Muntele Sion (Țion), nucleul așezării davidice în Ierusalim] este mișcarea de emancipare națională a evreilor cu scopul readunării din împrăștiere (în ebraică galut) și revenirii în țara strămoșească, în Țara lui Israel (în ebraică Ereț Israel), pentru restabilirea unei vieți evreiești independente și, în continuare, re-crearea și consolidarea unui stat evreiesc, Israel. Folosit pentru prima oară de Nathan Birnbaum (1864–1937), în 1890 pentru mișcarea pre-sionistă Hovevei Țion, termenul sionism a fost adoptat de dr. Theodor Herzl la Primul Congres Sionist, ținut în 1897 la Basel, în Elveția.

Minoritatea (etnia) evreiască pe teritoriul actual al României are o istorie ce se întinde pe aproximativ două milenii, dar a devenit semnificativă din punct de vedere numeric și al ponderii economice și culturale mai ales începând cu secolul al XIX-lea. Potrivit recensământului oficial din 1930, totalul evreilor din România era de 756.930. În secolul XX numărul acestora scăzând drastic.

Evreii ieşeni, de îndată ce au avut posibilitatea de a strange un mănunchi de intelectuali sau semi-intelectuali, au înfiinţat acele reuniuni, fie publice, fie între membrii care alcătuiau grupul în care tratau la început probleme mai mult din domeniul filozofic religios trecând apoi la subiecte laice, pentru care motiv hasidimii considerau pe toţi acesti conferenţiari drept “reformatori moderni”.

Două instituţii au reuşit să aibe o viaţă mai îndelungată, iar acest lucru s-a datorat oamenilor care le-au condus.

Printre societăţile sioniste se numără Toynbee-Hall şi Ohle-Şem. Prima dintre ele Ohle-Şem a luat naştere datorită nevoii de a cunoaşte literatura modernă şi problemele ştiinţifice şi din neputinţa de a se mulţumi numai cu sinagoga şi talmudul. Această societate a fost înfiinţată în anul 1878 din dorinţa unor oameni pasionaţi de cultura si ştiinţă, printer acesti oameni se numără : Braunstein- Mibaschan, mare ebraist, stabilit în Palestina, S. Finkel (agent de asigurare mort la Londra), N. Fankel (profesor), B. Schwarzfeld (bancher, poet şi proyator ebraic, tatăl scriitorilor Mozes şi E. Schwatzfeld) etc.

Aceştia se adunau rând pe rând la locuinţa fiecărui membru al societăţii, unde se discutau diferite chestiuni literare, stiinţifice şi se citeau operele scriitorilor evrei şi străini şi ale membrilor societăţii. Din articolele societăţii putem vedea afinitatea lor către sionism şi renşterea limbii ebraice: „ Scopul societăţii este de a cultiva limba şi cultura ebraică” de „ a propaga şi dezvolta ştiinţele iudaice”.

Ca toate instituţiile de acest gen Ohle- Şem a avut aceeasi soartă a lipsei unei consolidări, cauză ce a contribuit la desfiinţarea societăşii, işi închide porţile şi se reconstutuie în anul 1897 când la Iaşi îşi face apariţia intelectualul Dr. J. Niemirower.

Acest cerc îşi închide definitiv porţile în anul 1898 pentru a face loc unor mici secţiuni sioniste sub formă de cercuri gen: cercul „ Dr. K. Lippe” , „Dr. Gaster” etc., iar în anul 1899 doctorul Horia Carp pune bazele cercului de lectură sionist.

Toybee- Hall-ul este o continuare a Ohle- Şem-ului de altă dată, a fost înfiinţată din iniţiativa lui Henrich Rosenbaum, fruntaş sionist având concursul rabinului Dr. I Niemirower, îşi începe activitatea ân anul 1906 şi nu după multă vreme este preluată de către Organizaţia Sionistă, sub directa conducere a a doctorului H. Burştin, un distins erudit secondat de doctorul Nacht, avocatul Moise Schaehter, Efraim Waldman, Motti Rabinovici, Solomon Sufrin, poetul Gropper şi alţii.

O personalitate marcantă ce s-a afirmat în cadrul mişcarii sioniste din Iaşi, dar şi din Ţară a fost Iacob Itzhak Niemirower (n. 1 martie 1872, Lemberg - d. 18 noiembrie 1939, București) a fost un teolog și filosof iudaic român, originar din Galiția, (actualmente în Ucraina), care a îndeplinit funcția de șef-rabin al comunităților evreiești din Vechiul Regat și apoi din toată România (1921-1939).