Alexandru Macedonski

Pe 14 martie, 1854, in ,,mahalaua Precupetii-Noi’’ din Bucuresti se naste Alexandru, viitorul poet, al treilea copil al maiorului Alexandru D. Macedonski si al Mariei Macendonski, nascuta Paraianu. In septembrie 1862, poetul incepe sa primeasca lectii de franceza si se pare ca este si inscris la Scoala primara nr. 1 din Craiova. Copilul isi petrece vacantele pe mosia Pometesti si la Craiova, in casa bunicilor din partea mamei. Intre anii 1865-1866 dateaza primele incercari poetice ale lui A. Macedonski, fiind texte naïve pe teme patriotice, antidinastice si autobiografice. In anul 1869, pe data de 29 noiembrie, A. Macedonski primeste un certificat scolaristic de absolvire a patru clase la liceul din Craiova.

Anul 1870 este anul in care poetul pleaca la Viena spre a se prepara sa intre la Facultatea de litere, dar in celebrul oras European este atras mai mult de boema decat de carte. Tot in acest an, Telegraful roman din Sibiu condus de G. Barit, publica prima poezie a lui Macedonski: Dorinta poetului.

Poetul editeaza un ziar politic: Oltul, de inspiratie liberala, in a carui pagini va incepe atacurile antidinastice. Colaborează, cu intermitenţe, la ziarul „Telegraful de Bucureşti“, organul aripei radicale a Partidului Liberal, cu versuri, traduceri şi studii politice, cum ar fi cel titrat Despre revoluţiune, răul şi binele ce produce (10 ian.1876), dar şi literare: Poeziile d-lui Candiano Popescu (29 ian. 1876) sau administrative: Memoriu adresat d-lui ministru de interne asupra situaţiunei judeţului Bolgrad (30 oct. 1876). In ianuarie 15 1875, apare „Revista Junimei“ (Buc, 15 ian.—15 sept.) din al cărei rol conducător se retrage după primul număr, publicaţie cu ortografie latinizantă, cu atitudine manifestată potrivnic „Convorbirilor literare“ pentru atitudinea ei filogermană. Al. Macedonski a colaborat cu versuri (Carminella, Pastel), alături de D. Petrino . Martie/aprilie 24 i se prezintă mandatul de arestare la Craiova şi e adus sub escortă la închisoarea Văcăreşti din Bucureşti, în aceeaşi celulă cu N. Fleva (1840-1914), om politic liberal, avocat în vogă şi „tribun al poporului“, viitor ministru şi deputat în dese rânduri. Poetul plin de umor va scrie versuri satirice. In 7 iunie este pus în libertate de Curtea de Juraţi a Tribunalului Ilfov, devine eroul zilei, glorie care îi dă satisfacţii vindicative, cu o colaborare sterilă politic în „Telegraful“.

Până în 1890 Macedonski scrie poeme ample, de factură romantică, cu versuri lungi, şi cu un pronunţat caracter satiric; acum scrie ciclul Nopţilor, caracterizat şi printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul Nopţile al poetului romantic francez Alfred de Musset. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces de esenţializare. Acum scrie Rondelurile; discursul liric este rezultatul unui efort de sinteza şi se bazează pe o metaforă concretă. Poetul renunţă la retorismul primei etape, poezia devenind sugestie şi muzicalitate. Spre exemplu acum scrie Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor. Macedonski e unul dintre puţinii noştri autori de rondel. Spre sfârşitul vieţii a scris celebrele cicluri, Rondelurile pribege, Rondelurile celor patru vânturi, Rondelurile rozelor, Rondelurile Senei şi Rondelurile de porţelan. Cele cinci cicluri au fost publicate în volumul postum Poema Rondelurilor (1927). A publicat un volum de versuri în limba franceză intitulat Bronzes.

Macedonski este şi fondatorul revistei şi cenaclului Literatorul, o grupare formată în 1880 ca reacţie a influenţei germane a grupării Junimea. Poetul a încercat astfel să relanseze caracterul neolatin al limbii şi literaturii române. Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activităţii lor scriitoriceşti, numeroşi tineri talentaţi, printre care George Bacovia, Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa - Literatorul. In 1896 revista Liga ortodoxă în care vor debuta alţi mari scriitori: Tudor Arghezi, Gala Galaction. Teoretician al simbolismului şi promotor al noii poezii: Arta versului (1890); Poezia viitorului (1892). A fost influenţat de instrumentalismului poetului belgian René Ghil. A fost ales ca membru post-mortem al Academiei Române (în 2006)

Reprezentant de seama al simbolismului romanesc, Macedonski a fost, inainte de toate, un teoretician fervent al noii miscari literare. El se declara adeptul poeziei noi, al poeziei nascuta dintr-o expresie moderna, indeita a lirismului.

Intr-un articol In pragul secolului, Macedonski defineste caracteristicile curentului simbolist : crearea unei limbi specifice poeziei si artei, desteptarea de imagini, senzatii si cugetari cu ajutorul formei, crearea de ritmuri noi, flexibilitatea si inavutirea formelor formelor existente, spre a se ajunge la muzica, imagine, culoare, singura poezie adevarata.