Formarea conștiinței istorice

Constiinta istorica a romanilor incepe sa exprime odata cu scrierea istoriei lor.Consemnarea evenimentelor pune in evidenta doua constante in viata lor zbuciumata – doua fronturi de lupta : unul extern , reprezentat de confruntarea cu dusmanii , si unul intern, reprezentat de rivalitati si conflicte de putere.Varsta eroica a feudalitatii romanesti este dominata de figurile emblematice ale voievozilor gloriosi , intre care stralucesc Stefan cel Mare si Mihai Viteazul , despre ale caror fapte de arme povestesc cronicarii.Alte nume de seama ale istoriei , Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir , sunt fixate in memoria medievala mai ales pentru vitregia destinului lor.In scrierile timpului este consemnata astfel si cealalta fata a istoriei , legata de luptele lipsite de glorie , in care se infrunta oameni de acelasi neam si de aceeasi lege.

Trecerea evenimentelor in memorie prin intermediul scrisului presupune diferite trepte de prelucrare a datelor , in functie de optiunile si de inzestrarea celui care o face.Istoria se invecineaza cu literatura si , nu intamplator , primele pagini literare romanesti sunt scrise de cronicari.Din dorinta unor domnitori au fost realizate primele cronici , intai subiective deoarece istoria era scrisa de invingatori.Pe de o parte Stefan cel Mare este initiatorul uneia din primele scrieri despre istoria Moldovei , ,,Cronica lui Stefan cel Mare” , redactata in limba slavona , limba de cult religios si de cultura umanista in Rasarit , impreuna cu greaca veche , precum limba latina in Apus.Pe de alta parte Neagoe Basarab intretine si el relatii cu papa si cu Venetia , in cadrul carora se manifesta ca un remarcabil diplomat , si desfasoara o bogata activitate culturala.El este presupusul autor al lucrarii ,,Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie” , comparabila cu ,,Principele” umanistului italian Niccolo Machiavelli.

Cronicarii au avut o valoroasa contributie cu deosebire in domeniul istoric. Ei au subliniat pentru prima data la noi necesitatea scrierii istoriei(“sa ramane feciorilor si nepotilor; sa le fie invatatura, despre cele rale sa se fereasca si sa se socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze”-preciza Grigore Ureche).Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce si cronicarii munteni definesc valoarea multipla a istoriei:documentara, instructiva, educativa, ca izvor de inspiratie. Cronicile realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. Mai intai au aparut in limba oficiala, pe atunci slovona, iar mai tarziu incepand cu secolul al XVII-lea, in limba nationala, acestea fiind primele scrieri originale de mare intindere. In Muntenia s-au redactat “Letopisetul cantacuzinesc” si “Letopisetul Balenilor” cuprinzand intervalul 1290-1688, “Istoriile domnilor Tarii Romanesti” de Radu Popescu si “Cronica anonima despre Brancoveanu”.Cele mai realizate sunt, indiscutabil, cronicile moldovenesti, fiindca nu au fost scrise din ordinul vreunui domnitor, deci exprima punctul de vedere al autorilor. Acestia au o oarecare independenta morala fata de autoritatea domneasca, ceea ce permite o atitudine critica. In seria moldoveneasca intra “Letopisetul Tarii Moldovei” scris in ordine de Grigore Ureche de la 1359 la 1594, Miron Costin de la 1594 la 1661, Ion Neculce de la 1661 la 1743, si continuat de alti cronicari de mica valoare.

Grigore Ureche prezinta faptele istorice intr-un mod nu chiar atat de personal ca cel al lui Miron Costin sau cel al lui Ion Neculce. Intentia lui este de a realiza un letopiset in care sa fie prezentata evenimentele asa cum s-au intamplat, incercand sa nu intervina asupra lor cu pareri personale, insa uneori aceste incercari esueaza.Spre sfarsitul vietii, Grigore Ureche a inceput sa scrie "Letopisetului Tarii Moldovei", la care a muncit intre anii 1642-1647. E unica lucrare cunoscuta, cuprinzind evenimentele din perioada 1359-1594, ramasa nefinisata. Cronicarul motiveaza scrierea acestui letopiset din simplul pretext "ca sa nu se inece anii cei trecuti" si sa lase urmasilor amanunte despre cele ce au fost sa se petreaca in anii de demult, dar si din grija ca acestia sa nu ramina "asemenea fiarelor si dobitoacelor celor mute si fara minte". E de accentuat importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea si cresterea constiintei nationale a poporului, "Letopisetul Tarii Moldovei" constituind inceputul istoriografiei in limba romana.Grigore Ureche a consemnat in mod obiectiv evenimentele si intimplarile cele mai importante, tinind foarte mult sa fie nu un "scriitoriu de cuvinte desarte ce de dereptate". El prezinta in “Letopisetul Tarii Moldovei” evenimentele de la “descalecatul cel de-al doilea”,adica de la domnia lui Dragos Voda, la domnia lui Aron Voda, surpinzand astfel schimbari de domnii, comploturi, lupta pentru putere, obiceiuri de inscaunare, stiluri de viata si fapte exemplare;el se asaza mereu in judecarea faptelor istorice,dintr-un punct de vedere inalt-si gaseste expresia sugestiva, uneori chiar artistica.Petru Rares“si-au plecat capul sub talpele”sultanului, Ilias turcitul “din afara se vede pom inflorit, iar dinauntru lac imputit”, turcii in lacomia lor neistovita”de ce le dai mai mult, de ce iti fac mai multa nevoie ”.Cronicarul pune accentul pe viata lui Stefan cel Mare,realizandu-i un potret in linii sobre,zugravindu-i calitatile si defectele de om,cu aureola de “sfant”-ca in fantezia poporului-pentru vitejie,intelepciune,fiind un vrajnic aparator al tarii, propunandu-l ca un model existential deoarece e pus in slujba Domnului si mai ales a tarii,la polul opus aflandu-se regele polon Albert.

Portretul lui Stefan cel Mare este plasat intr-un punct culminant , dupa multe acumulari narative , surprinse de regula in succesiune cronoliniara , cu firesti diminuari si accelerari ale fluxului povestirii.Aici cronicarul ajunge parca pe un pisc , pe un fel de Ceahlau ridicat in relieful scriiturii , unde , dupa un urcus anevoios , cu multe obstacole , cu accidente ale istoriei , cu privelisti paradiziace sau inspaimantatoare , face un popas , arunca o privire de jur imprejur , mai ales asupra cararilor strabatute.Face o sinteza a unei intre epoci istorice ilustrate prin figura emblemica a unui persoanj.Textul lui Ureche reprezinta un nucleu narativ , pentru multe opere literare care au urmat , seria fiind destul de lunga.Inca din ,,O sama de cuvinte” , Ion Neculce recupereaza din traditia populara legende cu Stefan cel Mare , iar scriitorii pasoptisti , valorificand trecutul istoric , fac din Stefan cel Mare , ca si in cazul lui Mihai Viteazul , un model de lupta pentru idealurile prezentului.