Ciclul de viață al unui proiect

Ciclul de viata al unui proiect

Propunerea si lansarea unui proiect necesita, inainte de orice, cunoasterea obiectivelor proiectului, modul de utilizare a rezultatelor proiectului pe intreaga lor durata de viata, tinand cont de mediul extern al proiectului in care rezultatele vor putea fi situate.

Realizarea unui proiect impune in primul rand a interactiune corecta intre parametrii tehnico-economici ai acestuia si o buna conexiune cu tehnologiile noi. Trebuie avute in vedere o buna analiza a vitezei de lucru in cadrul proiectului si rapiditatea cu care se adopta deciziile la momentele importante in timpul derularii proiectului.

Ciclul de viata al unui proiect este definit ca perioada de timp in care are loc desfasurarea proiectului, dupa cum urmeaza: marketing, elaborare propunere de proiect, castigarea concursului de finantare, cercetarea pentru realizarea tematica a proiecului, proiectarea pentru realizarea tematica a proiectului, productia cu realizarea propriu-zisa a tematicii proiectului, evaluarea rezultatelor proiectului, comercializarea rezultatelor proiectului cu obtinerea de beneficii, reutilizarea si reciclarea unor rezultate ale proiectului.

Proiectele se realizeaza intr-o succesiune de etape, pornind de la un document strategic de dezvoltare din care se desprinde ideea de proiect intr-un anumit domeniu (ex. resurse umane, infrastructura, mediu, turism etc.), care apoi este formulata, implementata si in final evaluata, cu scopul de a crea conditiile necesare pentru relizarea unor actiuni viitoare de dezvoltare.

Ciclu de viata al unui proiect serveste la definirea inceputului si sfarsitului unui proiect. De exemplu, cand o organizatie identifica o oportunitate de care ar dori sa profite, va autoriza adesea o apreciere a nevoilor si / sau un studiu de fezabilitate pentru a decide daca ar trebui sa inceapa proiectul. Definirea ciclului de viata al proiectului va determina daca studiul de fezabilitate va fi tratat ca si o prima faza a ciclului sau separat, ca proiect de sine statator.

Definirea ciclului de viata al proiectului va determina, de asemenea, care dintre actiunile tranzitorii sunt incluuse la inceputul si la sfarsitul proiectului si care nu. Astfel, definirea ciclului de viata al proiectului poate fi utilizata pentru a lega proiectul de operatiunile organizatiei.

Ciclul de viata al proiectului defineste, de regula, ce tip de activitate de natura tehnica ar trebui desfasurata in fiecare faza (ex.: munca depusa de un architect face parte din faza de formulare sau din faza de executare?) si ce persoane ar trebui sa se implice in fiecare faza.

Descrierea ciclului de viata al unui proiect poate fi foarte generala sau foarte detaliata. Descrierile extrem de detaliate pot avea numeroase formulare, grafice si liste pentru a asigura o anumita structura si consistenta.

Majoritatea descrierilor au in comun mai multe caracteristici:

- nivelul costurilor si al resurselor umane este scazut la inceput, mai mare spre sfarsit si scade cu rapiditate cu cat proiectul duce la formularea unor concluzii;

- probabilitatea completarii cu success a proiectului este minima si de aceea nivelul de risc si de incertitudine este foarte ridicat la inceputul proiectului. Aceasta probabilitate devine, in general, progresiv mai mare, pe masura ce se continua proiectul;

- abilitatea stakeholderilor de a influenta caracteristicile finale ale rezultatului proiectului si al costului final al proiectului este mare la inceput si scade pe masura ce proiectul continua. O contributie majora la acest fenomen o constituie faptul ca schimbarile si corectarea erorile genereaza costuri care cresc, in general, pe masura ce continua desfasurarea proiectului.

Fiecare etapa a proiectului este marcata de completarea uneia sau a mai multor componente definite pentru a stabili nivelul dorit de catre cei care se ocupa de controlul proiectului. O astfel de componenta reprezinta un produs tangibil si verificabil, cum ar fi un studiu de fezabilitate, un design detaliat sau un prototip. Aceste componente si totodata si etapele, sunt parte e unei logici secventiale generale, proiectata pentru a asigura o definire corecta a produsului proiectului.

Concluzia unei etape a proiectului este in general marcata de revizuirea atat a componentelor exemplificate anterior, cat si a performantei proiectului, pentru a determina daca proiectul ar trebui sa evolueze spre urmatoarea faza a sa si pentru a detecta si corecta efectiv erorile de cost.

Inlantuirea etapelor definite de majoritatea ciclurilor de viata ale proiectelor implica, in general, o forma de transfer sau predare de tehnologie, cum ar fi trecerea de la cerinte la design, de la constructie la functionare sau de la design la fabricatie. Produsele unei etape sunt, de regula, aprobate inainte de inceperea muncii la umatoarea faza. Oricum, o faza ulterioara este uneori inceputa anterior aprobarii produselor etapei precedente, atunci cand riscurile implicate sunt acceptabile.

Desi multe cicluri ale proiectelor au faze denumite identic, cu aceleasi rezultate cerute, putine sunt identice. Majoritatea au patru sau cinci faze, dar altele au noua sau mai multe. Chiar si cu o singura arie de aplicabilitate pot exista variatiuni semnificative  ciclul de viata al proiectului de dezvoltare software al unei organizatii poate avea o singura faza de design, in timp ce proiectul altei organizatii are etape separate pentru designul functional si cel al detaliilor.

Ciclul de viata al unui proiect cuprind urmatoarele etape:

- programarea (in cazul proiectelor finantate de catre Uniunea Europeana);

- identificarea;

- formularea (planificarea);

- testarea;

- implementarea;

- evaluarea.