Conceptul de Leadership și Reflectarea în Practica Firmelor Românești

INTRODUCERE

Efectele globalizării, noile tendinţe demografice, schimbările climatice, presiunile create de nevoia de noi surse de energie sunt doar unele din provocările secolului al XXI-lea. Totodată, procesul de liberalizare a pieţelor, însoţit de ritmul accelerat al inovaţiilor tehnologice şi financiare cât şi al noilor platforme comerciale au condus la creşterea gradului de integrare şi de interdependenţă. Altfel spus, toate aceste evoluţii impun tot mai mult nevoia de leadership, de conducere competentă, constantă şi coerentă.

Studii recente demonstrează faptul că managerii din zilele noastre nu sunt suficient de pregătiţi pentru schimbările dictate de toate aceste evoluţii, îndeosebi de fenomenul globalizării. Aceştia sunt nevoiţi să-şi conducă afacerile într-un mediu extrem de dinamic şi care nu le oferă, întotdeauna mecanismele de control necesare. Astfel că, mulţi dintre ei au înregistrat un eşec privind înţelegerea, abordarea şi implementarea acestui tip de management al schimbării.

Tot în cadrul acestui context, o conferinţa organizată în cadrul unui proiect de cercetare intitulat LIDEROM, şi-a propus şi a reuşit să invite diferiți cercetători, atât din ţară cât şi din străinătate, să reflecte şi să dezbată pe marginea aspectelor subliniate mai sus şi ale altora pe o structură tematică dezvoltată, în principal, următoarele direcţii: comunicarea în societatea cunoaşterii, schimbarea şi conducerea afacerilor pe pieţele emergente, leadership-ul şi complexitatea, precum și aspecte critice în mediul internaţional de afaceri.

Cercetările întreprinse au identificat pentru economia românească o nevoie acutǎ de practici manageriale şi de leadership performante şi a constatat că nu existǎ suficiente studii şi cercetǎri academice care sǎ ducǎ la crearea unui model de bune practici de conducere şi de profil cultural managerial românesc. De altfel, acest lucru a fost subliniat constant de toţi consultanţii invitaţi în România în ultimii ani, precum Michael Porter, care în cadrul unei conferinţe ţinute la Bucureşti în 2007, atrăgea atenţia că România are nevoie de lideri performanţi care să fie în stare să elaboreze o strategie şi puterea să o pună în practică.

De asemenea, calitatea de stat membru al Uniunii Europene solicitǎ României eforturi de a-şi reconsidera prioritǎţile de cercetare, de a depǎşi provincialismul local şi clişeele instituţionale şi de a se insera în fluxul principal al gândirii şi practicii de management performant internaţional.  

CAPITOLUL I: O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA CERCETĂRII,

EDUCAŢIEI ŞI PRACTICII LEADERSHIPULUI

ÎN AFACERI, ÎN ROMÂNIA

Această scurtă cercetare prezintă o privire de ansamblu asupra educaţiei şi practicii de leadership în România. Argumentarea acestei cercetări este explicată mai jos, în termeni de probleme de fond ce influenţează leadershipul de afaceri românesc şi problemele care necesită soluţii strategice în viitor.

Sub presiunea globalizării, a integrării în Uniunea Europeană şi a noilor cerinţe de performanţă a economiei bazată pe cunoştinţe, întreprinderile de afaceri pe piaţa românească sunt chemate să dezbată probleme majore de leadership.

Una din cele mai folositoare descrieri sintetice ale globalizării ca fenomen social şi economic a fost oferită de Webber (2000), care susţine că „termenul globalizare a fost folosit pentru a denumi integrarea globală a finanţelor, emergenţa corporaţiilor globale, dezvoltarea instituţiilor globale de guvernare, implicaţiile globale ale crizei de mediu, şi co-modificarea zonelor anterior nepromovate ale vieţii sociale”.

Această privire de ansamblu asupra globalizării este relevantă pentru leadershipul de afaceri, deoarece subliniază dezvoltarea unei forme de interdependenţă a pieţei diferită, non-tradiţională printre afacerile încă dominate de modele locale ale performanţei competitive. Liderii de afaceri locali nu îşi mai permit să îşi imagineze că sunt ocrotiţi de comerţul, finanţele şi tendinţele de muncă internaţionale, sau că ei continuă să-şi controleze pieţele abordând afacerea cu presupuneri statice în funcţie de ce a funcţionat cu succes în trecut.

Există raportări din ce în ce mai dese referitoare la faptul că afacerile, oriunde, indiferent de mărime, au început să fie afectate de tendinţe aparent neconectate, în cele mai neaşteptate feluri. Producţia de mâncare, lanţurile de aprovizionare şi distribuţie sunt doar câteva exemple.

Cum noul tip de interdependenţă pare să fie bazat pe o explozie de posibilităţi de distribuţie a cunoştinţelor adusă de comunicarea integrantă a tehnologiei, o schimbare importantă are loc în evaluarea capitalului afacerilor: capitalurile fixe, tangibile şi fizice nu mai sunt cruciale; capitalul intelectual este noua monedă pentru afacerile de succes. Astfel, liderii în afaceri au realizat că un factor cheie pentru a obţine marja competitivă stă în felul în care fiecare organizaţie, prin resursele sale umane, este capabilă să înveţe şi să aplice acest lucru mai rapid şi mai eficient decât rivalii săi de pe piaţă.

Pe fundalul presiunilor mai sus menţionate, economia românească s-a implicat într-un proces de recuperare datorită exigenţelor integrării în UE, fie acestea explicite sau implicite. Această combinaţie a presiunilor mai largi (globale) şi mai specifice plasează liderii de afaceri româneşti într-o situaţie dureroasă întrucât trebuie atât să repare cât şi să transforme un vapor în timp ce acesta încă pluteşte pe mare. Mai mult decât atât, durerea este mărită de faptul că amânarea deciziilor strategice radicale, nu poate duce decât la constrângerea de a merge pe anumite căi pe care, eventual, nu le doreşti.

Acest context poate duce la apariţia de frustrări tot mai mari între liderii de afaceri şi populaţia României în general, de vreme ce creşte tensiunea în jurul percepţiei unei lipse cronice de leadership la toate nivelurile societăţii româneşti. Într-adevăr majoritatea românilor acceptă faptul că există o nevoie urgentă de leadership eficient şi responsabil. În timpul perioadei de tranziţie post-decembristă, ce s-a dovedit profitabilă pentru un număr restrâns de oameni şi traumatizantă pentru marea majoritate, leadershipul, sau mai exact lipsa lui, a rămas o problemă structurală a societăţii.

Absenţa iniţiativei “la firul ierbii” şi a resurselor pentru clădirea capacităţii de leadership devin problematice atunci când sunt combinate cu o atitudine critică faţă de bunele practici străine. Conceptul de leadership în sine este considerat un set de valori, atitudini şi aptitudini vestice, probabil americane, ce trebuie importate în contextul românesc ca dovadă a dorinţei populare de a îmbrăţişa democraţia şi economia de piaţă liberă. Termenul de „leadership”, a fost adoptat în limba română fără nici un fel de ajustare şi este păstrat, în aşa fel, încât să interzică orice fel de asociere cu conceptul românesc tradiţional de „conducere”, termen de origine latină, şi afilierile lui puternic comuniste. Această asociere este puternică, punând în umbră o istorie mult mai veche şi diversă a uzajului termenului.