Conceptul de Leadership

Capitolul I - Conceptul de leadership

Stiluri de lidership

Stilurile de lidership sunt foarte importante deoarece ne arata modul în care liderii își manifestă autoritatea, comportamentul acestora față de rezultate sau spre oamenii pe care îi conduc.

1. Stiluri de leadership în funcție de modul de exercitare a autorității

O cercetare realizată de Kurt Lewin și colaboratorii săi de la University of Iowa, au grupat aceste stiluri de lidership după modul de manifestare a autorității in trei grupe: autoritari,democrați și permisivi.

1. Liderul autoritar nu accept nici un sfat, nici o sugestie din partea angajaților. El se ocupă doar de realizarea atribuțiilor și dacă sarcinile atribuie angajaților sunt respectate de către aceștia. Liderul autoritar are o părere foarte bună despre ei și sunt convinși că doar ei pot să îndeplinească sarcinile superioare. Deoarece se cred foarte superiori celorlalți aceștia își mențin propria opinie în ceea ce privește deciziile luate. Ei își diminuiază sarcinile și propria raspundere plasând aceste responsabilități angajaților. În caz de eșec liderii autoritari evită recunoașterea propriei responsabilității astfel se reduce șansele de a-și forma o imagine realistă despre întreprindere. De obicei liderul autoritar are un caracter dominant și ocupă cele mai înalte posturi din piramida ierarhiei. Un alt cercetător J. Brown susține ca liderii autoritari pot fi de trei feluri:absolut, binevoitor și incompetent. Liderul autoritar prin modul său de a se comporta cu angajații poate genera anumite atitudini negative, precum neinteres față de slujba sa, în unele cazuri se poate ajunge și chiar la demisia acestuia. Unor angajați nu le place ca să îndeplinească sarcini suplimentare, sarcini pe care ar trebui să le îndeplinească superiorii săi. Sunt persoane care vor să se implice în luarea deciziilor și dacă aceștia nu se implica în aceste aspecte decizionale, liderii nu le acordă o atenție în acest caz, aceștia vor avea o atitudine negativă față de muncă, neimplicare, neinteres.

2. Liderul democratic acceptă sfaturi sugestii din partea celorlalți, atât și la stabilirea obiectivelor, cât și la repartizarea sarcinilor din întreprindere. Stilul democratic permite angajaților un interes deosebit asupra organizației, un stimul de a se implica cât mai mult în sarcinile primite de către aceștia. Acest stil permite angajaților să obțină performanță chiar în absența liderului. Același cercetător J. Brown afirmă că există două categorii de lideri:democrat-consultativ și democratic-participativ.

3. Liderul permisiv acest tip de lider nu se implica în activitățile de grup în coordonarea și organizarea acestuia, el se bazează pe o intervenție spontană.

În anii ’60 Robert Blake si Jane Mouton au studiat stilurile de leadership cu ajutorul unei „grile manageriale” care a ajuns până în prezent una din cele mai cunoscute abordări în acest domeniu, clasificată pe cinci stiluri distincte.

Figura1.2. Stiluri de management în funcție de interesul pentru oameni sau rezultate

Sursă:Managemement Concepte și aplicații P. Nica și A. Iftimescu(pag335)

În continuare vom descrie stilurile prezentate în figura anterioară:

Stilul 1.1 Acest stil caracterizează efortul minim depus de acest tip de lider, acesta nu se axează nici pe rezultatele ce vor fi obținute și nici pe angajații care îi are în subordine, de aceea el va obține rezultate slabe.

Stilul 1.9 Acest tip de lider se orientează mai mult spre angajați, astfel atmosfera este favorabilă, neglijând performanța și rezultatele organizației.

Stilul 5.5 Stilul acesta caracterizează un echilibru între resursele umane și rezultatele întreprinderii și de aceea acestă organizație obține rezultate medii.

Stilul 9.1 Liderul neglijează factorul uman din întreprindere, ceea ce duce un climat nefavorabil pentru angajați, însă este poziționat pe rezultate maxime. Deoarece neglijează resursele umane productivitatea scade, ceea ce conduce la rezultate slabe ale organizației.

Stilul 9.9 Pentru a obține rezultate favorabile liderul îmbină factorul uman cu rezultatele ce se doresc a fi obținute, astfel se generează un climat favorabil, productivitatea crește, evitarea orcărui tip de conflict și compromisuri.

Am ales a descrie aceste stiluri de lidership deoarece cred că pentru a avea angajații o atitudine pozitivă față de locul de muncă liderul trebuie să adopte un stil democratic si nu unul autoritar. De exemplu unui angajat îi placa să se implice în sarcina sa, iar liderul adoptă un stil autoritar, cu siguranță atitudinea angajatului va fi negativă față de postul ocupat și cel mai probabil acasta își va da demisia sau va adopta o atitudine negativă care va genera rezultate slabe pentru întreprinderea în cauză.

Forme de leadership o dată cu trecerea timpului s-au descoperit mai multe forme de lidership. Aceste modele de lidership le putem zice și așa, au apărut în urma diferențelor culturale dintre oameni, datorită modului diferit de conducere a liderului și nu numai. În continuare vom prezenta anumite forme de lidership.

Nevoia diversificării

De-a lungul timpului, în literature psihoorganizațională au fost concepute o mulțime de forme ale lidership-ului. Formele cel mai des evocate au fost:

- Lidership-ul previzional acesta este centrat pe surprinderea și anticiparea coordonatelor viitoare ale organizației;

- Lidership-ul strategic care se axează pe stabilirea strategiei ce trebuie urmărită de organizație în evoluția sa;

- Lidership-ul dinamic acesta vizează conceperea și stăpânirea proceselor derulate în timp care asigură succesul sau eșecul organizațional;

- Lidership-ul prin obiective acestă formă are în vizor coordonarea obiectivelor tuturor subsistemelor organizaționale în vederea obținerii rezultatelor scontate;

- Lidership-ul prin excepție pune accentul asupra anumitor probleme sau perioade care se abat de la regulă, constituind astfel excepții, dar care influiențează maxim existența și scopurile organizaționale;

- Lidership-ul prin inovare se concentrează mai mult pe introducerea anumitor schimbări, transformări inovatoare în cadrul organizației, menite să-i accelereze ritmul de dezvoltare sau să-i atenuieze o serie de excese nefavorabile realizării obiectivelor propuse.