Matricea leadership-ului în secolul XXI

INTRODUCERE

Definițiile care s-au dat de-a lungul timpului leadership-ului impresionează nu numai cantitativ, ci și prin diversitatea opiniilor care conturează portretul liderului, perceput de la un banal: “cineva care exercită influență asupra altor oameni” (Huczynscki și Buchanan, 1993) până la complexul „vizionar” (Bryman), al cărui rol este acela de „a crea o viziune la care alții să aspire și a-i energiza pentru a munci și pentru a îndeplini acea viziune.” (Anita Roddick)

Cu toate acestea, definiția leadership-ului rămâne încă imposibil de încapsulat într-o formulă atotcuprinzătoare, continuând să-și schimbe periodic fețele și rețetele, detașându-se de teoretizări cu pretenție de eternă valabilitate.

În paginile care urmează mi-am propus să cuprind și să prezint elementele care alcătuiesc și definesc leadershipul modern al secolului XXI, încercând să adun la un loc informații

proaspete și tendințe actuale, astfel încât subiectul să fie cât mai complet și real abordat.

Lucrarea este structurată pe patru părți, trei capitole care tratează aspecte teoretice, ultimul fiind un studiu de caz asupra profilului unui lider de renume.

Primul capitol relevă aspecte generale, apariția și definirea conceptului, abordări și teorii, principiile, stilurile și trăsăturile leadership-ului, căi de promovare.

În capitolul II, “Leadership-ul în organizații”, am prezentat principalele tipuri de leadership, leadership-ul în sectorul public, încercând să definesc diferențele dintre leadership și management.

Capitolul III, denumit „Leadership-ul contemporan”, cercetează problematica leadership-ului feminin, personalitatea și comportamentul unui lider, considerat factorul esențial al schimbărilor pozitive dintr-o organizație.

Capitolul IV, intitulat „Steve Jobs - un lider de succes”, reprezintă o analiză a profilului fostului manager al companiei Apple, considerat de specialiști „părintele revoluției digitale”, un adevărat maestru al inovației și un designer desăvârșit.

În contextul globalizării și schimbărilor continue în care ne aflăm, vechile modele de leadership sunt depășite. De aceea, se caută noi modele de lideri și de conducere.

Ponderea în care puterea, autoritatea și influența sunt utilizate a suferit modificări de-a lungul timpului. Astăzi accentul este pus pe influență și mai puțin pe putere și autoritate. Autoritatea ierarhică este mai puțin eficientă în a produce efectele urmărite. Mai importante sunt

capacitatea de a motiva, aprecia, înțelege și negocia.

Sistemul în care ne găsim și operăm a devenit tot mai complex, în organizații nu mai e

suficientă doar conducerea unui lider. Leadershipul nu poate exista în afara unui proces de management, iar managementul în asociere cu un leadership eficient poate fi generatorul schimbării pozitive, atât de așteptate într-un mediu instabil, de tranzație.

Am încercat să conturez trăsăturile unui lider de succes și să evidențiez cât este de necesară renovarea conceptului de leadership. Generarea de lideri “credibili” este în prezent o necesitate care nu poate fi amânată, întrucât nevoia de noi modele de conducere reprezintă sursa indispensabilă pentru refacerea echilibrului social.

Concluziile pe care le-am tras în urma studiilor își vor dovedi utilitatea in viitor, constituind atât un punct de sprijin personal, în activitatea pe care o voi desfășura la locul de muncă, în calitate de participant la conducerea grupurilor de lucrători ai unei instituții publice, cât și, sper, în activitatea altor persoane implicate în procese de coordonare.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE LEADERSHIP

1.1. Apariția și definirea leadership-ului

Leadershipul a prezentat interes sute de ani, de la filozofii greci precum Platon și Socrates, până la marii guru ai managementului de astăzi. Totuși, niciodată nevoia unui leadership eficient nu a fost mai acută ca în secolul actual. Principalul argument este acela că în astfel de vremuri schimbătoare leadershipul reprezintă soluția succesului indivizilor, organizațiilor și a regiunilor în care trăim.

Numai în ultimii 75 de ani s-au scris peste 5000 de cărți și articole, zeci de teorii și modele de leadership au fost propuse. Volume imense de lucrări apar anual cu noi descrieri și explicații despre lideri și leadership și totuși încă se știu relativ puține aspecte despre forțele care determină succesul sau eșecul unui lider. ”Despre nicio temă nu s-a scris atât de mult, pentru a se spune atât de puțin.”

Etimologic, “lider” și „leadership” provin din verbul englezesc “to lead”, care poate fi tradus prin: “a conduce”, „a dirija”, „a arăta drumul”, „a însoți”. Rădăcina istorică a cuvântului englezesc “leadership” este însă cuvântul anglo-saxon „lead”, care înseamnă „cale”, „drum”. Prin urmare, un lider este cel care le arată calea celorlalți, călăuzindu-i.

Termenul de “leader” a fost pentru prima oară utilizat în secolul al XIV-lea, conform The Oxford English Dictionary, 1933. Noțiunea de “leadership” apare mult mai târziu, pe la 1700.

Leadership-ul s-a conturat în secolul al XIX-lea, ca urmare a revoluției industriale, evoluând ulterior pe parcursul secolului XX. Primele teoretizări relevante aparțin lui Kurt Lewin, Ronald Lippitt și Ralph White, între anii 1938-1952. Experimentele lor au încercat să evidențieze aspectele leadership-ului eficace, studiile fiind continuate în timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial, pe diverse eșantioane ierarhizate ale armatei americane, în dorința identificării principalelor trăsături ale persoanelor care manifestau o influență asupra celorlalte.