Etica și responsabilitatea socială în mediul de afaceri - Studiu de caz - compania Nike

Etica afacerilor definește un sistem de principii, valori, norme și coduri de conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea respectării lor. În bună măsură codurile etice și de comportament își integrează valorile morale ca atare, deși, acestea devin funcționale și credibile numai în măsura în care sunt asociate obiectivelor afacerii.

Etica în afaceri vizează, printre altele, atitudinea, conduita corectă și onestă a unei firme față de angajați, clienți, comunitatea în care acționează, investitori, acționari, etc. Dimensiunea etică a unei afaceri poate viza tendințele oricărei firme și a angajaților săi, de a respecta cu strictețe legile, actele normative referitoare la:

- calitatea produsului;

- siguranța muncii;

- practici corecte de recrutare a personalului;

- practici corecte de marketing;

- practici corecte de vânzări;

- modul în care se utilizează informația confidențială;

- implicarea în problemele comunității în care operează firma;

- atitudinea față de mită;

- atitudinea față de comisioane ilegale acordate în scopul obținerii unor facilități, etc.

Conceptele centrale cu care operează etica afacerilor sunt: datorie și utilitate. Afacerile sunt un mediu care este perceput ca mai puțin nobil, eventual un mediu fără "scrupule" fiindcă este legat de profit. Viciile clasice, cum ar fi lăcomia sau avariția, trec drept motivații frecvente pentru intrarea în lume afacerilor.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat o tendință permanentă ca afacerile să fie guvernate de valori și norme morale, oricât ar părea de paradoxal, având în vedere tipul de motivații amintite mai sus.

În afaceri pot să fie detectate câteva niveluri de aplicare ale eticii :

1. Nivelul micro- este cel care se stabilește între indivizi în baza principiului corectitudinii schimbului. Acest nivel este mai aproape de etica tradițională și cuprinde: obligații, promisiuni, intenții, consecințe, drepturi individuale. Toate acestea se află sub principiile schimbului cinstit, câștigului cinstit, tratamentului corect.

2. Nivelul macro- se referă la reguli instituționale sau sociale ale comerțului, ale lumii afacerilor. Conceptele centrale cu care se operează pentru acest nivel sunt: dreptate și legitimitate. Problemele puse în contextul nivelului macro sunt de de natura filosofică, preponderent etică și sunt de tipul următor: Care e scopul pieței libere? Este proprietatea privată un drept prioritar? Este drept sistemul de reglementare al pieței? Ce rol trebuie să aibă statul în afaceri? Sunt corecte și echitabile politicile de impozitare aplicate firmelor?

3. Nivelul corporațiilor. Discuțiile etice se referă preponderent la rolul jucat în societate, la responsabilitatea socială și internațională a corporațiilor.Nivelul macroeconomic pune și problema stringentă a problemelor etice în globalizarea afacerilor. Ele apar mai ales când unele corporații internaționale desfășoară afaceri în țări cu economii slab dezvoltate, cu un nivel mai redus de maturizare a conștiinței civice

Etica afacerilor este esențială pentru succesul pe termen lung al activității. Acest adevăr este probat atât din perspectivă macroeconomică, cât și din cea microeconomică. La nivel macroeconomic, etica afectează întregul sistem economic; comportamentul imoral poate distorsiona piața, ducând la o alocare ineficientă a resurselor.

Din perspectiva microeconomică, etica este adesea asociată cu încrederea. Etica este necesară, dar nu suficientă, pentru a câștiga încrederea furnizorilor, clienților, comunității, angajaților. Întreaga literatură economică apreciază faptul că încrederea este deosebit de importantă în relațiile de afaceri (încrederea în relațiile cu furnizorii, încrederea în relațiile cu consumatorii,. încrederea în relațiile cu angajații)