Internaționalizarea Firmelor

INTRODUCERE

Pentru realizarea acestui proiec am ales sa abordez tema ” Internaționalizarea firmelor - Decizia fundamentală în managementul organizațiilor românești moderne” deoarece este un subiect care se pretează foarte bine situației actuala în care firmele românești încearcă să-și rentabilizeze și să-și eficientizeze producția pentru a face față concurenței externe.

În contextul actual în care traim, lumea se micsoreaza din ce în ce mai mult datorita transporturilor rapide, a comunicatiilor mereu într-o dezvoltare uimitoare sau a mijloacelor financiare moderne cu care lumea poate sa efectueze plati de oriunde ar fii în diferite conturi din lume. Lumea este într-o continua schimbare, pe care vrem nu vrem, trebuie sa o acceptam. Pentru a putea rezista în acest mediu ostil, firmele trebuie sa se adapteze. Acestea, dar mai ales firmele puternice nu se mai multumesc sa produca doar pentru piata interna ci pentru a-si putea pastra si bineînteles creste forta economica pe care o au, decid sa participe si pe alte piete. Pentru a putea patrunde pe anumite piete unde exista diferite obstacole care pot interveni atât din cultura diferita a populatiei autohtone, a pietei cât si a unor obstacole intentionate pe care diferite guverne sau grupuri de interes le sadesc pentru a obstructiona intrarea unor firme pe pietele lor din diferite motive (protejarea firmelor autohtone, unor persoane, coruptie etc.) trebuie să-și fumdamenteze temeinic decizia de internationalizare.

Importanta pietelor externe este cu atât mai mare cu cât majoritatea firmelor sunt angrenate într-un proces de dezvoltare, care le obliga sa gaseasca noi ocazii de afaceri în alte tari, pe masura ce pietele interne se maturizeaza. O data cu liberalizarea comertului international, firmele se confrunta în tarile de origine cu o concurenta straina tot mai puternica. Ele trebuie fie sa-si creeze acele capacitati care sa le permita sa faca fata atacurilor lansate de concurenti pe piata interna, fie sa valorifice ocaziile de afaceri ivite pe pietele externe.

În realizarea proiectului mi-am propus să urmăresc următoarele obiective:

- Clarificarea conceptului de internaționalizare și importanța acestuia în viitorul organizațiilor moderne românești

- Etapele ce vor trebuii îndeplinite de firme pentu a crește șansa lor de reușită pe piețele externe, fără de care nici macar nu ar trebuii să se treacă la procesul de inernaționalizare

- Evidențierea motivațiilor care determină firmele românești să iasă pe piețele exterioare.

Pentru rezolvarea acestor obiective am apelat la materiale și documente de specialitate pe care le-am avut la dispoziție din care am extras esența.

1. Conceptul de internaționalizare al firmelor și principalele etape ale internaționalizării

,,Lumea de mâine, va fi sigur alta.

Cine nu se adaptează,trebuie să se aştepte la mari surprize neplăcute”

– Peter Drucker -

Realitatea istoricã aratã cã, pe mãsura dezvoltãrii sale, firma de afaceri tinde sã depãşeascã limitele locale, naţionale şi regionale şi sã-şi extindã activitatea în spaţiul economic global, a cãrui formare este posibilã chiar prin mişcarea spre exterior a firmei.

La baza internaţionalizãrii stã expansionismul forţelor pieţei, tendinţa acestora de a invada mediul înconjurãtor nemarketizat şi de a-l include într-un sistem economic bazat pe mecanismul pieţei.

1.1. Conceptul de internationalizare si importanta lui in management

Conceptual, prin internaţionalizarea firmei, se înţelege orientarea firmelor către pieţele externe, prin:

- promovarea exporturilor în proporţie însemnată, cel puţin 40 – 50 % din totalul

vânzărilor;

- trecerea unor activităţi de producţie pe pieţele externe;

- dezvoltarea exporturilor cu produsele realizate pe pieţele externe, către terţe pieţe şi către ţara de origine;

- cedări de mărci, brevete de invenţii, oferte în leasing internaţional;

- exportul de capital.

Evident, aceste mutaţii nu se pot realiza concomitent, fiind vorba de un proces evolutiv, care, prin amploarea lui marchează evoluţia firmei spre aceste ţinte şi exprimă gradul de internaţionalizare a acesteia. Fiecare etapă, însă, este o mutaţie de ordin calitativ în evoluţia firmei, creându-şi pentru ea şi pentru ţara importatoare avantaje noi, superioare, dar, mai ales ţara de origine, îşi consolidează marca, drepturile de comercializare şi poziţia pe piaţa mondială.

Internaţionalizarea firmei, impune modificări profunde în toate subsistemele managementului (informaţional, organizaţional, decizional şi metodologic), în toate funcţiile managementului: prevederea, organizarea, coordonarea, antrenarea şi control-evaluarea şi amplifică cerinţa operaţionalizării neofuncţiilor managementului legate de asigurarea şi utilizarea capitalului de cunoştinţe), precum şi în toate funcţiunile organizaţiilor( cercetare-dezvoltare, producţie, comercială şi de marketing, financiar – contabilă şi de personal), şi aceste funcţiuni, urmând a fi abordate mai cu seamă prin prisma cerinţelor derivate din economia, organizaţia şi managementul bazate pe cunoştinţe.