Lista de control pentru consultații în afaceri

INTRODUCERE

În prezent, în România, în sectorul privat lucrează peste un milion de oameni. Peste trei sute de mii de companii particulare au apărut ca persoane juridice după decembrie 1989.

Legislația românească privind înființarea și funcționarea societăților comerciale particulare nu este deloc simplă. Totuși zeci de mii de oameni trec peste obstacolele administrative - unele justificate - și creează noi societăți comerciale, cu cele mai diferite obiecte de activitate. Multe dintre aceste companii se bazează numai pe energia, talentul și cunoștințele întreprinzătorului respectiv. Majoritatea societăților comerciale private pleacă de la o finanțare minimă, iar unele reușesc să acumuleze într-un timp scurt bunuri, bani, prestigiu și o listă de clienți stabili. Altele însă nu reușesc nimic din toate acestea.

Eșecul în afaceri nu este anormal. După unele date, jumătate din noile companii private din Statele Unite ale Americii eșuează în primii doi ani de la înființare, iar 90% se închid în primii zece ani de viață. Milioane de companii mici se nasc în Japonia în fiecare an, dar peste 60% dintre ele dispar în primii trei ani de activitate. Acest fenomen este prezent cu toate că există condiții de formare profesională cu ajutorul diverselor cursuri speciale care se predau în licee și universități pentru învățarea modului de a conduce o afacere. Eșecul în afaceri este o consecință naturală a unei economii de piață dezvoltate. Concurența, competiția tehnologică și a procedurilor de conducere, capacitatea de adaptare la mișcările pieței și caracteristicile personale - toate acestea contribuie la succesul unora și eșecul altora. Se produce totdeauna o selecție a performanțelor.

Un element important în evitarea eșecului în afaceri - ceea ce nu este totdeauna același lucru cu succesul! - este elaborarea și urmărirea planului de afacere. Planul de afacere este modalitatea principală prin care ideea unei afaceri private este comunicată potențialilor parteneri sau finanțatori. Planul de afacere este atât un șir de calcule și tabele, cât și o modalitate de comunicare și organizare a unei idei.

Planificarea afacerilor este vitală pentru marile companii și inevitabilă pentru societățile comerciale mici. Decizia de a investi banii, timpul, energia și viitoarei societăți comerciale.

Planul de afacere este folosit pentru trei scopuri:

- atragerea fondurilor necesare deschiderii sau dezvoltării unei afaceri;

- planificarea modului de evoluție a afacerii;

- evaluarea dinamicii afacerii.

Planul de afacere are forme diferite, în funcție de scopul principal urmărit. Dacă obiectivul planului de afacere este de a atrage fonduri (de la investitori sau de la o bancă) planul de afacere trebuie să se concentreze pe demonstrarea riguroasă a posibilității și probabilității profitului. Uneori însă nu profitul este urmărit, ci dezvoltarea. În acest caz, planul de afacere este redactat în așa fel încât să permită evitarea crizei de fonduri, reducerea activității sau pierderea pieței tradiționale. Când scopul planului de afacere este de a evalua rezultatele, se analizează proiectul inițial, condițiile obiective și se descrie modul de acțiune în viitor.

În realitate, aceste trei forme ale planului de afacere constituie cele trei documente importante ale evoluției unei companii: proiectul, planul și raportul de activitate. În înțeles restrâns planul de afacere (Business plan) este proiectul unei afaceri. De fapt însă planul de afacere trebuie actualizat la intervale regulate de timp pe toată durata de viață a unei companii.

Ceea ce urmează este o încercare de a descrie elementele principale ale unui plan de afacere, în înțeles restrâns, respectiv proiectul unei afaceri.

MOTIVUL.

Un plan de afacere servește în primul rând unui întreprinzător care dorește să deschidă o companie proprie. Majoritatea acestor întreprinzători sunt mai degrabă oameni de acțiune decât scriitori.

S-ar putea spune deci că planul de afacere este un lux pe care nu și-l pot permite decât foarte puțini.

Ar fi chiar un argument pentru această idee. Manualele occidentale de introducere în teoria și practica afacerilor de la sfârșitul anilor `70 nici măcar nu menționau conceptul de plan de afacere (business plan). Dar la începutul anilor ’90 nicio bancă nu mai accepta deschiderea finanțării pentru o nouă afacere în absența unui plan bine scris. Cerința de a avea un plan de afacere corespunzător redactat s-a răspândit și în practica financiară internațională, în asemenea măsură încât Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială au introdus seturi de criterii pentru judecarea cererilor de credite pe baza planurilor de afacere.

S-ar putea spune de asemenea că după Decembrie 1989 au apărut sute de mii de mici companii, dintre care unele au evoluat spectaculos, care nu au avut niciun fel de plan de afacere, ci doar muncă, talent, curaj și ...puțin noroc. Așa este. Dar nu mia suntem în Decembrie 1989. a deschide o afacere este - și va deveni - din ce în ce mai mult un act complex, implicând riscuri incomparabil mai mari decât în trecut. Este drept, întreprinzătorul privat își riscă banii proprii și timpul personal. Și acestea au o valoare.

Un plan de afacere bine gândit, adaptat condițiilor concrete, fără utopii și șiretlicuri, nu asigură automat succesul. Dar poate contribui decisiv la evitarea eșecului. Este de preferat ca viitorul întreprinzător să consume puțin timp pentru a calcula șansele de succes, să facă erori pe hârtie pentru a le evita pe cele din viața practică.