Managementul Riscului

CE ESTE RISCUL ?

Dictionarul Enciclopedic Managerial editat de Eitura Academica de Management il defineste astfel: Masura a neconcordantei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai putin favorabile sau nefavorabile intr-o actiune viitoare.

Riscul este determinat de o multitudine de cauze obiective:

- schimbarea conditiilor economice in timp

- schimbari tehnologice rapide

- invalidarea experientei anterioare

- cunoasterea imperfecta a variabilelor exogene

- atitudinea optimista sau pesimista a echipei de analiza

- erori de analiza tehnica sau economica

- interventii ale statului .

- impactul mediului inconjurator

- modificari ale preturilor

- modificari ale cursurilor valutare etc.

Aceste cauze pot determina transformari pe parcursul realizarii si exploatarii obiectivului real, transformari cu efecte pozitive sau negative asupra rezultatelor economice asteptate. In felul acesta, riscul se refera la posibilitatea ca un eveniment nefavorabil sa se produca, eveniment care modifica veniturile asteptate.

CELE “10 AMENINTARI” IN CAZUL NEEVALUARII RISCULUI

Agentia Internationala de Credit a realizat o lista cu “10 amenintari” majore pentru supravietuirea unei intreprinderi.

Acestea sint:

1. Amplasarea gresita a afacerii. Aceasta tine de politica de marketing: presupune nepromovarea unor reclame corecte si nealegerea unei piete favorabile desfacerii produsului.

2. Prea mult capital in active fixe. Eficienta utilizarii activelor fixe este scazuta.

3. Lipsa de capital. S-au facut investitii prea mari in active fixe si nu mai exista suficient capital circulant pentru continuarea procesului de productie.

4. Probleme cu creditele. Nu exista resurse pentru rambursarea datoriilor

5. Proasta gestionare a stocurilor. Dublarea vinzarilor nu implica dublarea stocurilor. Stocurile vor creste numai de 1:4 ori.

6. Expansiune necontrolata. Se lanseaza produse pe o piata care nu a fost cercetata in prealabil.

7. Capitalizare neadecvata. Ea este determinata de riscul activitatii. Daca riscul este mare, dividentele cerute de investitori vor fi mari. Din profitul obtinut se platesc dividentele si partea investita va fi mica.

8. Lipsa de experienta si de calificare. Nu exista interes pentru ridicarea gradului de pregatire profesionala a celor angajati.

9. Probleme cu personalul. Daca activitatea merge prost personalul va fi tentat sa isi gaseasca alt loc de munca.

10. Birocratia. Aceasta se gaseste in activitatile ale caror rezultate nu mai sunt satisfacatoare.

Daca se analizeaza aceste amenintari se constata ca una deriva din cealalta ca un efect cu propagare in lant.

CEI “7 FACTORI” DE SUCCES IN CAZUL EVALARII RISCULUI

Specialistii au analizat factorii care determina succesul activitatii unei intreprinderi. Ei considera ca daca se urmareste realizarea anumitor conditii, performanta este asigurata.

Conditiile stabilite sunt:

1. Tendinta spre actiune. Fiecare angajat este capabil sa actioneze zi de zi, fara a astepta ordine de la cineva.Organigramele de succes sunt cele cu forma de piramida scunda si plata.

2. Apropierea de client pentru intelegerea nevoilor acestuia. Activitatea de productie trebuie sa aiba un dublu scop: realizarea unui produs calitativ superior si satisfacerea necesitatilor unui anumit segment de consumatori.

3. Autonomie in descentralizare in luarea deciziilor. Toata activitatea trebuie impartita in compartimente care stiu exact ce au de facut si unde de fapt se iau deciziile.

4. Conducerea simpla si bazata pe valori. Americanii denumesc aceasta KISS= “a pastra lucrurile simple”(de la keep it short and simple).

5. Realizarea scopului propus sau denumit plastic”crosetarea modelului potrivit”. Ideea consta in aceea ca un produs nou se lanseaza numai pe o piata cunoscuta, iar pe o piata noua se vinde numai un produs deja cunocut. Niciodata un produs nou nu se lanseaza pe o piata noua, pentru ca riscul este foarte mare.

6. Un personal bine pregatit si dedicat. Activitatea presupune un lant de oameni implicati in procesul de productie de la furnizorul initial la clientul final. Daca fiecare este interesat in activitatea pe care o desfasoara si depune o munca de calitate, riscul ca in procesul de productie sa apara intreruperi este foarte mic.

7. Un control cit mai scurt al activitatii. Nici un aspect al controlului nu trebuie neglijat in nici o faza a activitatii.

Orice conducator analizind continuu activitatea de care raspunde si tinand cont de factorii mentionati mai sus,poate asigura succesul afacerii.

COMPONENTELE PROCESULUI DE MANAGEMENT AL RISCULUI

Economistul Raymond Barre punea in evidenta doua caracteristici ale economiei de piata:

- tendinta de crestere a riscurilor - pe care el o explica datorita accelerarii progresului tehnologic, dimensiunii si interdependentei activitatilor, precum si transformarilor sociale.

- nevoia crescinda de securitate a intreprinderii.

Incapacitatea sistemului de asigurari de a raspunde satisfacator la acest deziderat pentru siguranta totala a intreprinderii deci de a putea sa acopere in totalitate riscurile ce pot surveni, a determinat o trecere rapida a modelului imaginat teoretic pentru managementul riscului de practica cotidiana a intreprinderilor.