Recrutarea resurselor umane - managementul resurselor umane

Introducere

-Importanţa recrutării în managementul resurselor umane-

Fără oameni o organizaţie nu poate funcţiona. Resursa umană este cea mai importantă resursă a unei organizaţii, de aceea pentru a avea succes şi mai ales pentru a supravieţui, organizaţiile în general şi firmele în special trebuie să soluţioneze următoarele aspecte:

- identificarea calificărilor sau a aptitudinilor si alegerea candidaţilor care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor nou create sau vacante;

- identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, surse sau medii de recrutare;

- respectarea legislaţiei în domeniul referitor la oportunităţi egale de angajare şi corectarea practicilor discriminatorii existente sau a unor dezechilibre.

Soluţionarea favorabilă a acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de asigurare cu personal, proces foarte important în economia unei firme având în vedere efectele unor posibile greşeli sau erori de angajare.

Astfel, înainte de a se lua decizia de angajare a unor noi solicitanţi este necesar să se verifice realitatea nevoii de recrutare şi să se ia în considerare şi posibilităţile de realizare a altor alternative. Mai exact, dacă un post există nu înseamnă şi că este necesar să existe; dacă postul a rămas vacant, există posibilitatea de a-l desfiinţa. Se poate decide transferul sarcinilor unui alt post sau se poate păstra postul vacant când se schimbă unele circumstanţe.

Prin urmare, recrutarea resurselor umane se referă la confirmarea necesităţii de a angaja personal, la unele schimbări în situaţia angajării cu personal, precum şi acţiunile întreprinse de localizare şi identificare a potenţialilor candidaţi şi pentru atragerea celor competitivi, capabili să îndeplinească cât mai eficient cerinţele posturilor.

Cap 1 Prezentarea teoretică a temei

Recrutarea personalului- surse şi metode

Recrutarea este prima parte din procesul de ocupare a unui loc de muncă vacant şi include examinarea atentă a locului de muncă şi a cerinţelor sale, pentru a se putea identifica sursa adecvată şi modul în care aceştia pot fi atraşi să candideze.

Principalul scop al activităţilor de recrutare este de a atrage un număr suficient de posibili angajaţi corespunzători, care să candideze la posturile libere din cadrul organizaţiei.

Cunoaşterea din timp a necesarului de personal sau anticiparea acestuia, ca urmare a procesului de planificare a resurselor umane, permite desfăşurarea în bune condiţii şi cu mai multe şanse de succes a procesului de recrutare a personalului.

De regula, recrutarea de personal se face de catre conducatorul unitatii, daca nu exista un departament de resurse umane.

Recrutarea resurselor umane se poate realize prin:

a) Recrutarea interna de personal

b) Recrutarea externa de personal

Surse din interiorul întreprinderii

Recrutarea internă de personal se face prin:

-promovare

-transfer pe alt post în cadrul întreprinderii

Grupul de salariaţi dintr-o organizaţie constituie una din sursele importante. O serie de persoane care deja lucrează pentru organizaţie pot fi bine calificate pentru a ocupa un post liber. Deşi persoanele existente sunt uneori transferate lateral în cadrul organizaţiei, cele mai multe sunt transferuri interne sau promovări

In cazul unei recrutari interne nu se realizeaza propriu-zis o angajare, ci doar o schimbare de post, dar care presupune parcurgerea de catre candidati a acelorasi etape ca si pentru candidatii externi.

Probleme potenţiale care pot apărea:

• recrutările interne nu sunt posibile întotdeauna, mai ales când organizaţia

se dezvoltă rapid sau nu s-a realizat o pregătire corespunzătoare a

propriilor angajaţi pentru ca aceştia să poată prelua noi responsabilităţi;

• dacă se constată o anume stagnare sau o amplificare a rutinei,

obişnuinţei, este posibil ca recrutarea internă să nu fie cea mai indicată

metodă;

• în cazul organizaţiilor dispersate geografic, gradul în care sunt dorite sau

încurajate transferurile dintr-un loc în altul constituie o problemă

specială;

• promovarea unui angajat mediocru într-un post superior.

Avantajele recrutării interne:

-organizaţiile cunosc mult mai bine „punctele forte” şi „punctele slabe” ale candidaţilor;

-atragerea candidaţilor este mult mai uşoară;

-selecţia este mult mai rapidă şi mai eficientă;

-se permite obţinerea calificării specifice organizaţiei respective doar prin recrutarea din cadrul acesteia a unui candidat;

-probabilitatea de a lua decizii necorespunzătoare este mult diminuată;

-timpul aferent orientării şi îndrumării pe posturi a noilor angajaţi este mult diminuat;

-motivarea personalului creşte, iar ambianţa morală se îmbunătăţeşte;

-recrutarea personalului este mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare;

-sentimentul de apartenenţă la organizaţie, de loialitate sau de ataşament faţă de aceasta creşte.