Riscuri în Leasing

1. Aspecte generale ale riscurilor implicate în activitatea de leasing

Globalizarea economiei mondiale a creat noi oportunităţi pentru dezvoltarea operaţiunilor de leasing şi totodată defineşte noi categorii de riscuri aferente.

Riscul este definit ca expunerea probabilă la posibilitatea producerii unei daune sau a pierderii totale a unui bun datorate hazardului sau evenimentelor de natură periculoasă.

Acestă definire poate sugera existenţa unui element de hazard sau şansă, însă riscurile sunt considerate a fi întotdeauna cuantificabile şi nominalizate, deşi depind în bună masură de circumstanţele şi de eforturile de minimalizare sau înlăturare a efectelor produse.

Considerăm că tematica privind riscurile este deosebit de complexă iar în cele ce urmează vom prezenta o structură a riscurilor selectate în funcţie de mai multe criterii, astfel:

Figura 1. ilustrează într-o bună măsură multitudinea aspectelor legate de problematica riscurilor aferente activităţii de leasing, remarcând totodată faptul că o parte dintre aceste riscuri identificate sunt riscuri generale ale unei activităţi de finanţare propriu-zise iar altele, precum riscul valorii reziduale şi riscul de proiect pot fi calificate drept riscuri specifice leasing-ului.

Din alt punct de vedere remarcăm faptul că o parte din aceste riscuri le putem califica drept riscuri semnificative, cu impact însemnat asupra situaţiei patrimoniale şi reputaţionale a societăţilor de leasing financiar.

Fig. 1 Principalele riscuri aferente leasing-ului

Problematica riscului implică de asemenea teme foarte importante precum prevenirea şi acoperirea acestora, monitorizarea şi controlul expunerilor mari, evaluarea poziţiior, cerinţele de raportare şi supravegherea pe bază consolidată.

2. Riscul de credit

Riscul de credit, riscul de nerambursare sau denumit şi risc de insolvabilitate exprimă probabilitatea încasării efective la scadenţă a creditului acordat şi a dobânzilor aferente acestuia.

La nivelul fiecărui finanţator în parte trebuie să existe capacitatea necesară de administrare a riscului de credit asumat în raport cu politica de finanţare şi implicit cu situaţia propriilor clienţi.

Prin urmarirea permanentă a gradului de risc se poate realiza o gestiune a riscului de credit pe bază a două principii de bază:

- divizarea riscurilor;

- limitarea riscurilor.

De asemenea, o preocupare principală pentru evitarea imposibilităţii de administrare a riscului de credit constă în necesitatea adoptării de măsuri la nivel macroeconomic prin existenţa de norme bancare care să protejeze atât furnizorii de surse cât şi finanţatorii.

În acest context financiar bancar românesc exsită deja măsuri adoptate pentru prevenirea situaţiilor de insolvabilitate atât în ceea ce priveşte activitatea bancară cât şi activitatea de leasing.

Riscul de credit în studiul nostru este abordat ca risc principal al activităţii de finanţare fără a omite să-l tratăm în paralel cu ricurile specifice operaţiunilor de leasing financiar. Astfel în cele ce urmează vom realiza paralele între riscul de credit specific leasing-ului financiar şi riscul de credit tratat în diferite studii realizate de specialişti consacraţi.

Neîndeplinirea obligaţiilor reprezintă un prim risc de credit la care companiile de leasing trebuie să ia masuri de protecţie. Un risc suplimentar de client este legat de refuzul de plată al beneficiarului de leasing până când echipamentul nu este fabricat corespunzător, întreţinut şi reparat.

Riscul de neplată a ratelor de leasing este mult mai evident decât riscul valorii reziduale, deoarece în fond, clientul astăzi se află în relaţii de parteneriat cu compania de leasing şi nu peste cinci sau zece ani în viitor. Cu toate acestea, o monitorizare adecvată a creditării, este o sarcina dificil de realizat deoarece are de-a face cu evenimente viitoare.