Analiza de Marketing a Alunelor

1. Caracteristici generale ale pieței

1.1 Scurt istoric

Chiar dacă la prima vedere nu pare, istoria alunului este strâns împletită cu cea a umanitații. Alunele au reprezentat încă din cele mai vechi timpuri, ca și astăzi de altfel, una dintre delicatesele cele mai prețuite. În anul 1995 au fost descoperite într-un sit arheologic din Scoția, la Colonsay, dovezi incontestabile ale utilizarii alunelor la scară aproape industrială.

Descoperirea în sine nu era chiar nouă, întrucât mai existau evidențe privind utilizarea alunelor datând din aceeași epocă istorică. Ceea ce aducea nou descoperirea de la Colonsay era faptul că de această dată nu mai era vorba de urme ale unei oarecare utilizări domestice, ci o groapă de gunoi conținând sute de mii de coji arse. Dotarea cu carbon 14 a avut ca rezultat situarea temporală a depozitului de coji arse undeva pe la anul 7000 î.e.n. Ulterior au mai fost găsite și alte depozite mezolitice asemănătoare dar nu chiar atât de mari atât in Regatul Unit cât și în China.

Evul mediu a reprezentat perioada de consacrare a alunelor ca aliment de calitate superioară. În țarile mediteraneene o rețetă din 3 avea ca ingredient esențial alunele sub diferite forme. Tot in această perioadă încep sa apară o serie de asocieri ale alunului cu practicile magice.

Celții considerau că alunele aveau darul de a da înțelepciune și inspiratie. Astfel cuvantul gaelic "cno"/knaw/ - aluna avea să fie preluat în fondul lingvistic al limbii engleze ca termen definind înțelepciunea și cunoasterea. Alunele jucau de asemenea un rol deosebit în folclorul și mitologia celtică fiind piese importante într-o multitudine de legende și practici magice.

In Anglia si Normandia alunele erau numite "filberts", dupa ziua de 22 August - ziua Sfantului Philibert - cand, in mod traditional, incepea culesul acestora.

Odata cu răsăritul noii epoci interesul comercial privind producția, comercializarea si consumul alunelor devine primordial astfel ca in jurul anului 1600 apar primele culturi de alun, în Franța și Anglia.

În 1737 se deschide în Statele Unite, langa New York prima pepinieră de aluni.

În momentul actual Turcia realizează circa 80% din producția mondială de alune, respectiv o medie de 600.000t/an pe o suprafață de 560.000ha. Veniturile încasate din vânzarea producției se cifrează în jurul a 800 milioane USD. Aproape 10.000.000 de persoane depind în Turcia de cultura alunelor.

1.2. Prezentare generală a produsului - destinație, utilizări

În alimentaţia noastră alunele sunt prezente în primul rând ca un snack delicios de ronţăit. Sunt populare deopotrivă în varianta sărată sau nesărată, prăjită sau natur. Dincolo de acestea, aluna îşi are locul şi în industria dulciurilor, ca ingredient în compoziţia ciocolatelor, drajeurilor, napolitanelor, prăjiturilor şi müsliilor. Putem întâlni de asemenea multe reţete cu alune. Cu ele pot fi îmbogăţite multe sosuri, tocături, crochete, salate. Reprezintă o soluţie palpitantă şi folosirea „untului” preparabil din diferite seminţe uleioase. Cel mai cunoscut probabil dintre acestea şi deosebit de popular este untul de arahide din America.

Uleiul inodor al alunei este extras prin presarea la rece şi poate fi utilizat multilateral, nu numai în gastronomie, dar şi în cosmetică. Aplicarea lui se recomandă pentru orice tip de piele, dar produce minuni în deosebi cu pielea uscată, cojită, sensibilă şi foarte solicitată.

Alunul este un arbust cu fructe plăcute la gust ce constituie un aliment foarte hranitor datorită conținutului mare de proteine, uleiuri, vitamine si săruri minerale.

Pentru că florile sale sunt bogate în polen, primăvara, alunul este o sursa principala pentru albine. Alunele de pădure românești sunt o adevărată mină de energie, cu o valoare calorica si nutritiva foarte apropiata de cea a cărnii.

Alunele se consumă proaspete, ușor prăjite și sărate sau prelucrate în diferite produse de cofetărie - ciocolata, prăjituri, bomboane, înghetata, creme. Ca medicament, alunele trebuie consumate crude, neprajite si nesarăte.

Vitaminele din complexul B care intră în compoziția alunelor contribuie la menținerea tonusului muscular, usurează activitatea tractului gastro-intestinal, precum și buna funcționare a ficatului, ochilor și pielii.

Miezul de alune este indicat în alimentatia copiilor, a adolescețtilor, sportivilor, bătrânilor, persoanelor anemice, tuberculoșilor, femeilor cu tulburări de menopauză, precum și în cazuri de neurastenie, impotență, nefrite, colici nefritice, viermi intestinali.

Alunele se numara printre fructele cele mai consistente si au, in plus, un procent crescut de calciu si fosfor, substante care cresc puterea de concentrare si receptivitate.

Deoarece au un conținut foarte redus de hidrati de carbon, alunele pot fi consumate de diabetici fără teamă.

Atenție! Alunele, ca și nucile și migdalele, ingrașă! De aceea, trebuie mancate rațional.

Uleiul extras din miezul de alune este foarte gustos și plăcut aromat, dar se râncezește foarte repede. Din ceea ce rămâne după extragerea uleiului se fabrică halvaua de calitate superioară și ciocolata.

Uleiul de alune, consumat dimineața, câte o linguriță, timp de 15 zile, este unul din cele mai bune leacuri împotriva teniei. Luat dupp un compot de prune sau mere, uleiul de alune ușurează evacuarea intestinului.