Apa produs - marfă

Introducere

Multă vreme s-a crezut că apa ar fi un corp simplu ( în cultura chineză) sau cel mai obişnuit, o combinaţie a hidrogenului cu oxigenul, de aceea elaborarea unei definiţii complete a apei este mult mai greu de realizat decat pare.

Apa atât de banală pentru noi păstrează in ea mistere încă neelucidate, mistere existente de la crearea însaşi a Universului. S-au făcut întradevăr paşi enormi în ultimul secol în direcţia descoperirii misterelor apei şi caracteristicilor ei, insa, cu toate acestea se pare că încă şi mai multe proprietăţi nebănuite ale apei sunt descoperite în fiecare zi, de diferiţi oameni de stiinţă şi laboratoare de cercetare.

Aceste descoperiri ajută enorm de mult stiinţa actuală si arată din ce în ce mai clar şi posibilităţile simple de a obţine energie din apă in mod direct prin anumite dispozitive, cât şi indirect folosind apa ori pentru a mişca anumite dispozitive, ori pentru a fi disociată chiar ea prin implozie sau electroliză ( pentru obţinerea Oxihidrogenului) si folosită în combinaţie cu un combustibil sau direct ca şi combustibil.

Originea apei a început să se clarifice abia in anul 1783, când Macquer a arătat că prin combustia hidrogenului se formează picături de apă.

Fizicianul englez Henry Cavendish a combinat pentru prima dată hidrogenul cu oxigenul cu ajutorul scânteii electrice şi asa a produs apa.

In 1785 Lavoisier şi Meusnier au descompus apa cu ajutorul unui fier înrosit, au separat şi au cântărit hidrogenul produs şi apoi au executat sinteza apei într-un balon prevăzut cu două tuburi, în care curentul de hidrogen era aprins cu ajutorul unei scantei electrice. S-a stabilit atunci că 2 g de hidrogen se combină cu 16 g de oxigen pentru a da 18 g de apă.

Cu toate aceastea, apa este un lichid uluitor, deşi este atât de obişnuită, de cotidiană şi de familiară, are o serie de anomalii.

Datorită capriciilor ei, viata a putut să se dezvolte in apă.

CAPITOLUL I

PROPRIETĂŢI MOLECULARE

1.1. Forme de ape

Apa se gaseşte sub diverse forme în natură: vapori de apă şi nori în atmosferă, valuri şi aisberguri în oceane, gheţari la latitudini mici sau mari, acvifere sub pământ, râuri sau lacuri.

Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată dintr-o formă într-alta prin evaporare, precipitaţii si scurgeri de suprafată.

Datorită importanţei pe care o are, apei i s-au dat diverse nume in funcţie de formele pe care le ia. Ploaia e cunoscută in majoritatea ţărilor, pe când alte forme sunt puţin întâlnite şi pot fi surprinzătoare când sunt văzute prima dată cum ar fi : grindia, zapada, ceaţa, roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, întalnit atunci când lumina se refractă prin particulele de apă din atmosferă.

Apa de la suprafaţa globului joacă roluri importante în evoluţia umană, deoarece râurile şi irigaţiile asigură aportul de apă pentru agricultură, sunt suport pentru transportul maritim fie comercial, fie de agrement. De asemenea, apa se infiltrează în sol, ajungând în pânza de apă freatică. Aceasta ajunge din nou la suprafaţă sub forma izvoarelor putănd fi extrasă artificial prin puţuri si fântâni.

Apa poate conţine numeroase substanţe diferite, gusturi si mirosuri diferite.

Într-o primă aproximaţie se admite că apa pură este formată din molecule de oxid de hidrogen, H2O. Dar apa în stare pură nu este propice vieţii si nici nu se găseste în natură, aceasta conţinând numeroase substanţe minerale sau organice dizolvate sau în suspensie. La prepararea betoanelor sunt evitate apele cu conţinut ridicat de sulfaţi, deoarece aceştia pot reacţiona în timp cu produşii de hidratare a cimentului ce pot conduce la distrugerea structurii de întărire.