Conjunctura Pieței

Conjunctura pietei

Abordat intr-o viziune statică, mediul economico-social al întreprinderii se prezintă intr-o anumita stare de echilibru; evoluţia sa se realizeazã prin trecerea succesivă de la o stare de echilibru la alta, expresie a modificãrilor care au loc intre componentele sale structurale. Aflatã in legaturi cvasi-permanente cu mediul, întreprinderea resimte prompt aceste modificari prin impactul pe care îl au asupra pieţei in cadrul cãreia acţioneaza. Surprinderea modificãrilor mediului si a modului in care ele se reflectã asupra activitaţii de piaţa a întreprinderii se realizeaza prin evaluarea conjucturii pieţei.

1. Conţinutul conjuncturii pieţei

Evaluarea pieţei şi a concurenţei, asa cum au fost ele prezentate in capitolele anterioare, deşi importanţa, in practicã se dovedeşte insuficientã. In ansamblu, in orice moment, piaţa se afla intr-un anumit echilibru care reflectã un raport corespunzator intre cerere si ofertã. Acest echilibru nu este însa decât aparent deoarece el este expresia multitudinii de acte de vanzare-cumpãrare care se desfãşoara in cadrul pieţei, acte care exprimã tot atâtea raporturi ale cererii cu ofertei.

Analizatã secvenţial, pe zone geografice (şi chiar pe firme si unitaţi de producţie sau desfacere) si perioade de timp, piaţa apare sub forma unor fluctuaţii continue ale cererii si ofertei.

Fluctuaţiile inregistrate de cerere si ofertã intr-o anumitã perioadã de timp, tendinţele de ansamblu exprimate de raportul dintre ele si efectele pe care le genereaza, formeaza conjunctura pieţei

Starile conjuncturii econimice sunt exprimate în mod diferit de agenţi mediului economico-social, ceea ce face ca, în particular, în cadrul propriilor pieţe, fiecare întreprinderi sa se înscrie intr-o anumitã conjuncturã specificã. Ea este expresia efectului cumulat al componentelor mediului, receptate ca factori de influienta ai pieţei. De aceea, conjunctura trebuie cercetatã prin luarea in considerare a multitudini de fenomene care exprima o viziune de ansamblu, unitarã, asupra pieţei. Se cer , astfel, examinate concomitent producţia, investiţiile, forţa de muncã , salariile, cererea si oferta, consumul, preţul, moneda, comerţul, balanţa comercialã si balanţa de plaţi etc. Urmarirea atentã a raportului dintre aceste componente, indentificarea si anticiparea modificãrilor ce pot interveni, reprezintã obiectivul central al studiilor de conjunctura.

Avand in vedere diversitatea actelor inviduale care alcatuiesc piaţa, conjunctura reprezintă, in ultima instanţă, piaţa la un moment dat. Dinamica mediului determina o evoluţie corespunzatoare a pieţei de la o anumită stare conjuncturală la alta stare conjuncturală. Intr-o astfel de accepţiune, conjunctura reprezinta expresia diferitelor forme pe care le ia piaţa in evoluţia sa, sub acţiunea diferitelor componente ale mediului.

Reflectand, deci, raportul momentan dintre cerere si ofertă, conjunctura exprima si un anumit raport între diferiţi parteneri in cadrul pieţei. De pe poziţile acestora ( de vânzatori ori cumpărători ), conjunctura pieţei poate fi favorabila sau nefavorabila. Cu alte cuvinte, conjunctura nu poate fi caracterizata in mod “neutru”; intr-adevar, cand este favorabila pentru cel care vinde ( respectiv cand cererea depăşeşte oferta ), ea este in mod automat nefavorabilă pentru cel care cumpară.

Inţelegerea corectă a dublei stari a conjucturii, in funcţie de poziţia deţinută de agentul economic ( vanzator-cumparător), in cadrul pieţei, intr-o anumita situatie,reprezinta premisa fructificarii ori contracararii ,dupa caz,a efectelor conjuncturii,desfasurarii eficiente a tranzactiilor.

In analiza conjuncturii trebuie pornit de la faptul ca,intr-o anumita perioada, acţiunea factorilor se realizează conjugat, efectul depinzând de intensitatea si direcţia in care acţionează fiecare, de legăturile care se stabilesc momentan între ei. Acest effect exprimă starea de ansamblu a economiei unei ţări, zone etc. la un moment dat.

Starea economiei intr-o anumită perioadă, privită in ansamblu, ca effect al interacţiunii dintre elementele constitutive, formează conjunctura economică.

In esenţă, o astfel de stare se poate caracteriza prin creştere, redresare( inviorare ), stagnare sau reducere a activităţi economice. Ea se reflectă in cadrul pieţei printr-o evoluţie specifică acesteia, caracterizată prin variaţii corespunzătoare ale raprtului cerere-ofertă.