Etica Activității de Comerț cu Produse Agroalimentare

Etica este definită ca fiind ansamblul principiilor morale și corecte, stabilite în mod formal de către societate, având un rol deosebit și în domeniul activității de comerț ce presupun respectarea anumitor legi și regulamente de către comercianți. Este una din principalele ramuri ale filosofiei ce poate fi numită și știința realității morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv.

În literatura de specialitate economică sunt enumerate, printre altele, următoarele stiluri de etică, născute din motivații specifice :

a) Regula „înainte de toate”- nu ia în considerație excepțiile, circumstanțele și consecințele;

b) Regula „consecințe pentru toți”- apreciază că principiile și normele nu au decât un caracter orientativ, important este cel mai mare bine pentru cel mai mare număr de oameni;

c) Regula „societatea comercială mai întâi” – susține că orice decizie se evaluează în funcție de avantajele aduse societății comerciale sau reputației acesteia;

d) Regula „avantajul nostru pe termen lung” sau stilul prudent - cere ca în luarea deciziilor să se revadă consecințele pentru propriile interese, dar întrevăzând întotdeauna (pe termen lung) reputația societății comerciale, încrederea publicului, relațiile cu clienții și furnizorii, capacitatea de a obține profit;

e) Regula „ reputația pe primul plan sau stilul virtuos” - orice acțiune se măsoară prin gradul în care reflectă reputația societății comerciale sau caracterul persoanei (de exemplu filantropii);

f) Regula „raționamente (decizii) spontane” sau stilul intuitiv – ia decizii numai după conștiința sa, fără deliberare, fără o analiză profundă;

g) Regula „a se pune în locul altuia” sau stilul empatic – își urmează instinctele, în general, sentimentul de simpatie sau compasiune, în particular;

h) Regula „cel care supraviețuiește are dreptate” sau stilul Darwinist- dacă am câștigat, am avut dreptate, dacă ei câștigă, înseamnă că ne-am păcălit.

Societăţile comerciale responsabile, ce desfăşoară activităţi în spiritul concepţiei de marketing descoperă ceea ce doresc consumatorii şi răspund cu oferte de bunuri şi servicii ce conferă satisfacţie şi valoare consumatorilor în condiţiile unei activităţi profitabile.

De multe ori societăţile comerciale ce desfăşoară activităţi de marketing se confruntă cu decizii dificile legate de asigurarea unui raport optim între satisfacerea dorinţele consumatorilor şi afirmarea responsabilităţii sociale.

În practică, acţiunile responsabile social şi etice afirmate de societăţile comerciale ce desfăşoară activităţi de marketing, sunt extrem de benefice deoarece influenţează pozitiv întreaga sferă a afacerilor. Însă sunt societăți care ignoră cerințele eticii, printre cele mai cunoscute practici neetice fiind :

- Promoţiile care tind să-i facă pe consumatori să creadă că au câştigat un premiu substanţial, când, de fapt, cu litere mici se menţionează că respectivul premiu va fi câştigat doar după o tragere la sorţi cu foarte mici şanse de success;

- Produsele cărora li se aplică reduceri temporare de preț, dacă acestea nu se găsesc în cadrul perioadei de garanție sau valabilitate sau în condițiile în care această perioadă se încheie la un interval mult prea redus în raport cu durata de utilizare a produsului (de exemplu nu este etică oferirea unei reduceri de preț pentru o marcă de brânză topită al cărui termen de valabilitate expiră într-un interval de câteva zile).

- Preţurile sub nivelul costurilor (dumping) reprezintă de asemenea o tactică ilegală. Acestea sunt folosite în vederea eliminării de pe piaţă a unor concurenţi, iar atunci când nivelul competiţiei s­a mai diminuat, iniţiatorul acestei tactici creşte din nou preţul. Totuși, în anumite situații această practică este greu de dovedit, mai ales în tranzacțiile internaționale unde transparența costurilor este mult mai redusă.

- Necorelări în raportul calitate-preț, ducând la apariția pe piață a unor mărfuri cu prețuri “fără acoperire”.

- O practică lipsită de etică este și cea a suprataxelor cantitative care presupune că pentru cumpărarea unor cantități mai mari (produse ambalate la nivelul unor dozaje mai mari) prețurile pe unitatea de măsură să crească. Această tehnică se bazează pe presupunerea că, la nivelul consumatorilor, există percepţia că vor plăti mai puţin dacă vor cumpăra cantităţi mai mari, ei nemaifiind foarte atenţi la preţuri.