Leadershipul într-o Organizație Colaborativă

Introducere

Leadershipul este un subiect foarte popular în comportamentul organizaţional deoarece are un rol important în performanţa grupurilor şi a organizaţiilor. Există o multitudine de abordări ale leadershipului şi multe interpretări ale înţelesului său. Intuitiv toată lumea înţelege că leadershipul înseamnă a conduce oamenii şi a influenţa ceea ce fac aceştia sau a-i determina pe alţii să te urmeze. Leadershipul ar putea fi un atribut al poziţiei ierarhice sau ar putea proveni din inteligenţă sau cunoştinţe. Poate fi interpretat ca o funcţie a personalităţii sau ca o componentă comportamentală. S-au realizat foarte multe studii referitoare la leadership. Cifra acestora depăşeşte câteva mii şi fiecare perioadă de cercetare a eşuat în a produce o înţelegere integrată a leadershipului.

Ca definiţii oferite în timp de diferiţi cercetători şi nu numai putem considera următoarele:

-- Liderul este „cineva care exercită influenţă asupra altor oameni” (Huczynscki şi Buchanan 1993).

-- Leadership înseamnă „a aduce viziunea oamenilor la un nivel superior, a creşte performanţa lor la un standard mai înalt, a construi personalitatea lor peste limitele normale” (P. Drucker 1986).

-- Liderul „trebuie să aibă un optimism contagios. Testul final pentru un lider este sentimentul pe care îl ai atunci când nu mai eşti în prezenţa lui după o

conferinţă. Este un sentiment de înălţare şi încredere?” (Bernard Montgomery).

-- Leadershipul este „a crea o viziune la care alţii să aspire şi a-i energiza pentru a munci pentru a îndeplini acea viziune”(Anita Roddick).

-- Leadershipul poate fi descris ca „un proces dinamic într-un grup, unde un individ îi influenţează pe ceilalţi pentru a contribui voluntar la îndeplinirea sarcinilor grupului într-o situaţie dată.”(G.A. Cole 1994).

Aşadar, este greu de generalizat o definiţie, dar esenţial el poate fi definit ca o relaţie interpersonală prin care o persoană influenţează atitudinile, credinţele şi mai ales comportamentul sau acţiunile celorlalţi determinându-i să întreprindă aceste acţiuni voluntar fără să li se ceară în mod expres acest lucru sau să se teamă de consecinţe negative care ar proveni din nesupunere. Aspectul „voluntar” al leadershipului îl deosebeşte de alte procese care au la bază influenţa, cum ar fi puterea şi autoritatea. Aceasta înseamnă că leadershipul nu poate fi separat de activităţile de grup şi de cele de teambuilding. După Levine, liderii trebuie să se concentreze pentru a face ca oamenii şi organizaţiile să progreseze prin creşterea competitivităţii şi cooperării dintre echipe, respectiv a performanţei organizaţiei. Liderii vor crea un mediu care încurajează dezvoltarea abilităţilor, învăţarea şi deschiderea la nou astfel încât cei din echipă să participe la procesul de transformare a resurselor.

Colaborarea înseamnă mai ales implicarea oamenilor în crearea propriilor soluţii la problemele cu care se confruntă şi renunţarea la adoptarea sau modificarea unor soluţii existente. Colaborarea presupune indentificarea intereselor comune şi abandonarea adoptării unor poziţii rigide. În momentul în care ne asumăm o poziţie suntem pregătiţi pentru a apăra acea poziţie şi adoptăm o atitudine defensivă. Identificarea intereselor comune presupune găsirea acelor domenii care reuşesc să ne apropie de cei cu vederi diferite de ale noastre. De multe ori colaborarea înseamnă să lucrăm tocmai cu acei indivizi sau grupuri de de indivizi pe care în mod normal îi percepem ca adversari. În cadrul unui proces colaborativ oamenii au ocazia să afle punctul de vedere şi perspectiva celorlalţi şi să gândească împreună un viitor comun al comunităţii din care fac parte.