Piața

ÎNTRODUCERE:

Piata si procesele pe piata se vor sfîrsi odata cu sfîrsitul omenirii. Zic astfel din motivul ca atît stramosii cît si noi, contemoranii sîntem preocupati de o mare problema. O problema ce vizeaza viitorul pietei, proceselor pe piata. Desi s-ar parea ca tema, pe care ne-am propus-o spre cercetare, ar fi un subiect destul studiat, nu tocmai astfel stau lucrurile. Pentru ca o problema nu poate fi considerata solutionala atît timp cît mai exista contradictii, atît timp cît mai exista economisti.

Asadar în lucrarea de fata am avut drept scop sa demonstrez marea importanta a pietei. Lucrarea contine trei capitole, iar fiecare capitol este divizat în paragrafe. Primul capitol contine trei paragrafe. Al doilea capitol contine doua paragrafe. Si al treilea capitol nu am gasit de cuviinta ca sa-l divizez în paragrafe. În capitolul I vom încerca sa determinam cele mai principale tipuri de piete si respectiv sa vedem functiile lor. La fel un paragraf aparte am dedicat cererii si ofertei ca categorii definitorii ale pietei. În cel de al-II-lea capitol voi încerca sa difinesc principalele forme de piete contemporane¬’’ Piata bunurilor de consum. Bursele de marfuri’’ ti cel de al II-lea capitol ’’Piata capitalului. Bursa de valori si mecanizmul functionarii ei’’. Un capitol aparte voi încerca sa dedic ’’Pietei hîrtiilor de valori’’ din Republica Moldova, deoarece dupa parerea mea cele mai mari probleme se întîlnesc anume la acest tip de piata. Dupa parerea mea aceste tipuri de pieti necesita cea mai mare atentie. Tema acestei lucrari este destul de actuala, interesanta, si sper ca continutul acestei lucrari sa fie la un nivel cît mai înalt.

Capitolul-I. Piata, tipurile si functiile ei.

1. Esenta si functiile pietei.

În mecanizmul de functionare a unei economii moderne piata ocupa un loc esential determinînd într-o proportie însemnata deciziile si comportamentele agentilor economici.

Categorie a economiei de schimb, în acceptiunea cea mai frecventa, piata desemneaza un ansamblu coerent, un sistem sau o retea de relatii de vînzare cumparare între parti contractante care sînt pe de o parte, unite prin legaturi de interdependenta si, pe de alta parte se afla în rapoturi de opozitie. Participantii la aceste relatii sînt producatorii de bunuri si servicii, ofertantii de factori de productie si consumatorii, care reprezinta asa cum aprecia J.K.Galbraith si W.Salinger, ’’Centri distincti de decizie, care se opun unul altuia prin urmarirea propriului interes, dar sînt legati în acelasi timp printr-o solidaritate functionala’’.

În acelasi timp, piata este privita de multi economisti drept un mecanizm complex care cuprinde, în principal, cererea si oferta, concurenta, preturile, si altele, care reglementeaza economica, care actioneaza asupra diviziunii muncii si la schimbul de activitati, dupa cum arata F.von Hayek ’’piata apare pentru agentii participanti la schimb ca o ’’amenintare’’, ca o ’’forta arbitrara’’ care le determina pretul si implica venitul si pe care ei cauta sa o influenteze sau sa o controleze’’. Situatia lor economica si nu numai aceasta depinde de piata si în primul rînd de ceea ce se petrece pe piata.

’’Piata – afirma economistul francez M.Dider-apare ca un ansamblu de mijloace de comunicatii prin care vînzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce acestea au nevoie, despre preturile pe care le cer si pe care le propun pentru ca tranzitiile dintre ei sa se încheie. Deci, piata este înainte de toate ’’un contract social’’, mai mult sau mai putin spontan, care difineste locul economic în ansamblul vietii sociale’’.

Importanta pietei, într-un asemenea mecanizm economic deriva din functiile pe care ea le îndeplineste în economie, cu abateri mai mari sau mai mici ca urmare a conditiilor concrete ce exista în timp sau spatiu. În primul rînd, piata este cea care realizeaza contactul permanent dintre productie, respectiv dintre producatorii de bunuri si servicii, pe de o parte si consum, respectiv consumatorii, nevoile si gusturile acestora, pe de alta parte. Prin acest fapt piata asigura alocarea si utilizarea eficienta a resurselor economico-materiale, umane si financiare, determinînd deciziile agentilor economici cu privire la productie, repartitie, schimb si consum. În al doilea rînd prin piata economica se autoregleaza, îsi stabileste independent proportiile si echilibrele necesare propriei reproduceri. În acest scop în decursul veacurilor de constituire si maturizare ea si-a format numeroase pîrghii ce actioneaza într-o complexa angrenare(pret, cerere, profit, concurenta, ect.). În al treilea rînd, piata asigura echilibrul economic pe termen lung, în principal, echilibrul dintre oferta(productie) si cerere(consum), realizînd ceea ce preconizau înca economistii clasici- transformarea intereselor proprii ale indivizlor în cea mai buna optiune pentru societate- cu privire la utilizarea resurselor disponibile la un moment dat.

Pentru ca piata sa îndeplineasca asemenea functii se impune sa existe o serie de premize necesare.

În primul rînd, conditia fundamentala pentru existenta si functionarea pietii este aceea a autonomiei de decizie a agentilor economici care apar pe piata, autonomiei care trebuie privita sub toate cele trei laturi ale ei: autonomie în ceea ce priveste dreptul de decizie în alocarea si utilizarea resurselor materiale, umane si financiare, autonomia organizarii si conducerii procesului economic si autonomia în ceea ce priveste modul de valorificare a rezultatelor activitatilor economice.

În al doilea rînd, reglementarea de catre stat a economiei prin pîrghii economice, care îsi gasesc expresia îmtr-o actiune indirecta asupra activitatii economice, prin bugetul de stat, impozite, taxe si tarife, credite, investitii de stat, ect.

Deasemenea si statul trebuie în acelasi timp sa asigure orientarea sociala a economiei, aplicînd în acest scop sistemul garantiilor sociale, care asigura tuturor cetîtenelor posibilitati egale de munca, de realizare a veniturilor, de asigurari sociale, de ocrotirea sanatatii, învatamînt, cultura, conditii sanatoase de munca si de mediu de viata. În fapt, nicaieri în lume piata nu mai este cu adevarat si în întregime libera. În toate tarile sînt anumite regule de functionare a pietei, care de obicei cad în competenta statului. Iata ce spune, în legatura cu aceasta B.Reich, profesor al universitatii Harvard:’’În lumea moderna este imposibil ca statul sa nu ea decizii, privind modul în care trebuie organizata concurenta economica în cadrul pietei, iar institutiile de stat ar trebui sa-si concetreze atentia asupra elaborarii unor reguli privind concurenta în conformitate cu telurile de ansamblu ale societatii’’.