Politica de Distribuție

Politica de distributie cuprinde totalitatea proceselor economice si tehnico-organizatorice privind dirijarea si transmiterea fluxului de bunuri si servicii de la producator la consumator, în conditii de eficienta maxima, ansamblul operatiunilor si proceselor economice determinate de circulatia (miscarea) marfurilor de la producator la consumator .

Politica de distributie cuprinde totalitatea deciziilor care se refera la oasigurare a treptelor de desfacere subordonate cu performantele întreprinderii procesul de distributie este structurat, dupa unii autori,astfel: traseul(ruta) pe care îl parcurge produsul pe piata;ansamblul operatiunilor economice ce însotesc, conditioneaza si desavârsesc acest traseu(vânzare-cumparare, concesiune, consignatie etc.); lantul proceselor operative la care sunt supuse marfurile în drumul lor de la producator la utilizator (consumator) .Alegerea si gestionarea modului de optimizare a disponibilitatilor unui produs sau serviciu pentru un numar maxim de consumatori relevanti la un cost minim (nu implica numai furnizarea bunurilor sau serviciilor, ci si miscarea acestora în interiorul organizatiei)în viziunea marketingului modern, distributia este un concept complex ce reflecta: procesul circuitului fizic al marfurilor, relatiile ce apar pe piata si ansamblul activitatilor ce marcheaza trecerea de la producator la consumator al produselor, incluzând în mod concret traseul ce-l parcurge marfa pâna la consumatorul final; canalul de distributie;operatiunile economice care marcheaza trecerea succesiva pâna la intrarea în consum .

În ultimele decenii, distributia a devenit una din cheile elaborarii mixului de marketing eficient: coerenta dintre deciziile privitoare la pret, produs, comunicare, promovare, servicii, alegerea canalului si a formulei de distributie este unul din aspectele esentiale ale unei politici comerciale.

Rolul distributiei este acela de a asigura continuitatea deplasarii fluxului de produse de la producator catre consumator. Acest rol este îndeplinit prin intermediul urmatoarelor activitati si procese.

-realizarea unei corelatii optime între cerere si oferta, exercitând o influenta activa asupra productiei pe baza cunoasterii cererii consumatorilor ,

-deplasarea produsului la locul cererii prin organizarea rationala a fluxului fizic al marfurilor;

- asigurarea momentului optim al livrarii în raport cu cererea, ceea ce conduce la regularizarea miscarii marfurilor si atenuarea oscilatiilor sezoniere;

- realizarea minimului rational de cheltuieli pentru punerea la dispozitia consumatorului a produsului dorit, cheltuieli pe care acesta le suporta.

Distributia genereaza o serie de avantaje si beneficii, atât la nivelul producatorului, cât si al societatii, în ansamblul acesteia. Astfel:

- permite reducerea numarului de tranzactii si a cheltuielilor;

- permite îmbunatatirea si diversificarea sortimentelor oferite consumatorilor;

- raspunde mai bine asteptarilor consumatorilor, având în vedere faptul ca se afla în imediata lor proximitate;

- aflându-se între productie si consum si având un rol de reglare a raporturilor dintre cele doua sfere economice, distributia are un rol activ în economie si societate, fiind un exponent al intereselor

consumatorilor si producatorilor.

Se poate afirma ca, in epoca actuala, prin pozitia si functiile pe care le indeplineste, distributia a dobandit o importanta vitala in economie si in societate. În general. ea nu este doar o consecinta a gradului de dezvoltare a productiei si consumului de bunuri si servicii, ci ii revine si rolul de factor accelerator in viata societatii.

Contributia distributiei in viata economica a societatii moderne poate fi apreciata prin prisma proportiei in care aceasta sfera economica antreneaza fondurilemateriale si resursele umane ale societatii, ca si ponderi pe care o detine in pretul final al produselor. Aceste ponderi sunt diferite, desigur, in functie de structura pe ramuri a unei economii si de nivelul ei de dezvoltare. In tarile dezvoltate si cu o structura de productie complexa, distributia angajeaza aproape jumatate din populatia activa a societatii si isi apropie mai mult de o treime din pretul final al marfurilor. La anumite marfuri, aceasta proportiepoate depasi chiar jumatate din pretul de desfacere, atragandu-se astfel atentia ca vanzarea marfurilor a devenit mai problematica chiar decat producerea lor.