Politici Concurențiale în Uniunea Europeană

Introducere

Tratatul Uniunii Europene are la bază principiul conform căruia ţările membre vor adopta o politică economică „condusă conform respectului principiilor unei economii de piaţă deschise, cu libera concurenţă”.

Principalul obiectiv al Politicilor Concurenţiale este crearea unui mediu de afaceri în care activitatea tuturor companiilor este coordonată de aceleaşi reguli, şi totodată, companiile au parte de şanse egale privind libera concurenţă. Politica de concurenţă stimulează eficienţa economică şi are ca efect crearea unui echilibru între calitate şi preţ. Aşadar, concurenţa obligă ofertanţii (producători, comercianţi) să atingă standarde cât mai înalte, iar consumatorilor le garanteaza un nivel de excelenţă privind calitatea şi preţul produselor şi serviciilor de pe piaţă.

Tratatul Comisiei Europene promovează cadrul legislativ comunitar pe care se bazează politicile concurenţiale europene (Art. 81 – 90). Conform acestui text de lege, politicile concurenţiale se axează pe 4 domenii:

- Eliminarea acordurilor restrictive ale concurenţei şi a abuzurilor de poziţie dominantă;

- Controlul fuziunilor firmelor;

- Liberalizarea sectoarelor economice sub formă de monopol;

- Monitorizarea subvenţiilor acordate de stat.

1. Acorduri anticoncurenţiale şi abuzul de poziţie dominantă

“Interzicerea oricăror înţelegeri / acorduri între întreprinderi, decizii de asociere şi practici concentrate, care sunt susceptibile să afecteze comerţul între statele membre şi care au ca obiect sau ca efect împiedicarea, restrângerea sau falsificarea concurenţei în interiorul pieţei commune”.(Tratatul de la Roma).

Stabilirea unor acorduri între firme aduce prejudicii principiului concurenţei şi de asemenea anumiţi operatori de pe piata ar avea de suferit. În consecinţă, Comunitatea Europeană interzice aceste practici.

Exemple de astfel de abuzuri sunt următoarele:

- Acorduri privind împărţirea pieţei şi a surselor de aprovizionare;

- Acordul privind preţurile de vânzare / cumpărare, care pot elimina concurenţa de pe piaţă sau pot îngreuna pătrunderea unor firme pe acea piaţă;

- Discriminarea partenerilor comerciali (spre exemplu refuzul colaborării cu anumiţi parteneri comerciali);

- Abuzul de poziţie dominantă, caz în care firmele dominante condiţionează vânzarea / cumpărarea unui anumit produs, producţia sau dezvoltarea tehnică.

Pentru a stabili dacă o companie deţine monopolul se ia în considerare, în primul rând, cota de piaţă (care în caz de monopol depăşeşte 50%, iar compania poate să o menţină la acelaşi nivel). Dacă nivelul acesteia depăşeşte 70% atunci încadrarea este automată. Dacă nu se iau în considerare şi următoarele: reputaţia, marca, reţeaua comercială, avansul tehnologic, puterea economică a concurenţilor, existenţa unei concurenţe latente, accesul la resurse şi tehnologie. Pentru a stabili dacă este vorba de un abuz, Comisia Europeană urmăreşte efectele pe care fuziunea le-ar putea avea sau le are deja.

Astfel trebuie avute în vedere următoarele situaţii:

- Situaţia în care compania care are o poziţie dominantă impune anumite preţuri pentru a elimina concurenţa;

- Situaţia în care concurenţilor li se limitează producţia, posibilităţile de desfacere sau de dezvoltare tehnică;

- Situaţiile de discriminare a partenerilor comerciali.

Un exemplu de abuz în acest sens este şi cel din domeniul vitaminelor. Comisia Europeană a amendat în anul 2001, 8 companii (printre care Hoff man-La Roche), care urmăreau eliminarea concurenţei din sectorul vitaminelor. Acestea au practicat, timp de aproape 10 ani, preţuri mult mai mari decât în situaţia unei concurenţe reale. Companiile implicate au ridicat preţurile produselor, aducând un prejudiuciu consumatorilor şi obţinând profituri ilicite. Vitaminele fac obiectul unei game foarte largi de produse: cereale, biscuiţi, băuturi, produse cosmetice etc. Acest aspect a influenţat decizia comisiei de a aplica o amendă în valoare de 800 milioane de Euro.

Exemplele în acest sens sunt foarte multe, întrucat în ultimii 4 ani, Comisia Europeană a identificat şi amendat aproximativ 400 astfel de abuzuri.

Există şi cazuri în care Comisia Europeană face excepţii. Un astfel de caz este şi cel al acordului din domeniul televiziunii digitale, în care se prevedea înfiinţarea unei firme mixte de televiziune digitală şi telecomunicaţii, cunoscută sub numele de Open. Acest acord a fost încheiat între 4 firme, printre care regăsim firmele britanice BSkyB şi British Telecom. Open intenţiona să ofere în Marea Britanie servicii digitale interactive, consumatorii având posibilitatea de a accesa aceste servicii şi prin intermediul băncilor, magazinelor mari, agenţiilor de voiaj, care utilizau un decodor. Comisia Europeană a intervenit, chiar dacă beneficiile unui astfel de serviciu erau evidente, deoarece exista posibilitatea eliminării concurenţei de pe piaţă, în zonele în care serviciile Open aveau să fie lansate. Aprobarea în acest caz s-a datorat promisiunilor făcute de reprezentanţii Open, de respectare a principiilor concurenţei şi a companiilor concurente pe piaţă.