Rolul Estetic al Culorii

INTRODUCERE

Realizarea pe piaţa internă şi externă a produselor fabricate în serii mari, care să corespundă pe deplin cerinţelor materiale şi spirituale ale unor grupuri sociale, ba chiar să constituie şi să propună un standard ridicat de viaţă, depinde în mare măsură de caracteristicile lor estetice, rezultat al aplicării şi valorificării creaţiei artistice în industrie.

Estetica mărfurilor, dependentă de estetica industrială, este o disciplină de sinteză, al cărei domeniu impune cunoştinţe economico-sociologice, de marketing, merceologie, management, de teorie şi practică artistică etc. Obiectul acestei discipline îl constituie studiul proprietăţilor estetice dobândite de mărfuri în procesul fabricării lor, indicatorii estetici contribuind, alături de indicatorii generali ai calităţii, la procesul complex de apreciere a calităţii mărfurilor. Indicatorii estetici cuprind criterii de apreciere care privesc forma produsului, raportul formăstructură-funcţionalitate, formă-material, formă-culoare-ornament, formă-culoare-modă-detalii, formă-mediu ambiant, aspectul şi finisarea, ambalajul şi prezentarea mărfurilor, expresivitatea mărcii de fabrică etc. Deci, calitatea estetică a unei mărfi include mai mulţi indicatori între care există o strânsă interdependenţă.

În literatura de specialitate pot fi întâlnite numeroase definiţii date esteticii, ca ştiinţă, ca parte a filosofiei sau ca disciplină de studiu. Astfel, estetica reprezintă:

“Ştiinţa care studiază legile şi categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare şi de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metodele creaţiei artistice, la criteriile şi genurile artei”.*

sau

a) “Teoria frumosului, a frumuseţii în general şi a sentimentului pe care ea îl face să se nască în noi;

b) Ansamblul de principii ce stă la baza unei expresii artistice urmărind s-o redea în conformitate (raportat) cu un ideal de frumuseţe”.**

Cele mai detaliate explicaţii asupra noţiunii de estetică sunt, însă, cuprinse în următoarea definiţie:

,,Estetica reprezintă o disciplină filosofică care studiază esenţa, legităţile, categoriile şi structura acelei atitudini umane faţă de realitate, caracterizată prin reflectarea, contemplarea, valorizarea şi făurirea unor trăsături specifice ale obiectelor şi proceselor din natură, societate şi conştiinţă sau ale creaţiilor omeneşti”.***

Cap. 1. ASPECTE TEORETICE

1.1. Estetica

Estetica este o disciplină autonomă relative nouă. Actul său de naştere este unanim considerat anul 1750, când se foloseşte pentru prima dată denumirea de „Aesthetica” pentru a marca prezenţa distinctă a unui domeniu de preocupări teoretice ce îşi revendica o existenţă autonomă. Ideile şi meditaţiile cu caracter estetic au însă o vechime de milenii.

„Estetica este o disciplină, sau mai bine zis un program de preocupări, care s-a născut, inconştient sau nu, din nevoia simţită de o întinsă clasă de intelectuali de a vindeca lipsa sensibilităţii artistice prin judecăţi aşa-zis obiective, adică în fond străine de fenomenul substanţial al emoţiei. ” .