Traficul de Persoane - Studiu de Caz - Trafic de Femei

Pe la începutul secolului XX, „relaţiile publice” au început să fie o ocupaţie şi o disciplină academică. Astăzi, expansiunea relaţiilor publice a devenit tot mai evidentă pe măsură ce instituţiile au început să înţeleagă din ce în ce mai clar forţele schimbării şi necesitatea adaptării activităţilor la noile presiuni şi aspiraţii. Manifestarea disponibilităţii de a asculta şi de a comunica eficient în circumstanţele actuale se dovedeşte a fi una dintre axiomele supravieţuirii. Conştientizarea contribuţiei consistente pe care relaţiile publice o au în construirea reputaţiei, a credibilităţii şi a respectării instituţiei în diferitele segmente societale se reflectă în intensitatea cu care sunt aduse în discuţie, în prezent, relaţiile publice.

Programul de relaţii publice este efortul susţinut al unei organizaţii pentru a cosntrui relaţii sociale demne de încredere, cu scopul de a atinge anumite obiective, efort bazat pe aplicarea unor strategii de comunicare şi evaluarea rezultatelor obţinute.

Programele sunt eforturi ample, coordonate şi orientate către realizarea unor obiective specifice sau a unor ansambluri de obiective corelate, care vor permite unei organizaţii sa îşi atingă ţelurile fixate printr-o declaraţie de principii.

Campaniile de relaţii publice nu sunt activităţi desfăşurate sporadic şi în mod dezorganizat. Ele sunt acţiuni planificate, structurate şi coordonate, prin care o organizaţie urmăreşte să-şi atingă obiectivele specifice de relaţii publice. Astfel, planificarea unui program presupune parcurgerea unor etape bine definite ce se succed într-o manieră logică.

Etapele planului unui program de relaţii publice sunt:

-Definirea problemelor ;

-Analiza situaţiei ;

-Stabilirea obiectivelor ;

-Identificarea diferitelor categorii de public ;

-Stabilirea strategiilor;

-Stabilirea tacticilor;

-Fixarea calendarului de lucru;

-Stabilirea bugetului;

-Stabilirea procedurilor de evaluare;

Aceste etape sunt utilizate în diferite campanii de înlăturare a unor probleme

cu care se confruntă societatea şi uneori au rezultate uimitoare. În continuare vom prezenta o problemă de maximă actualitate – traficul de fiinţe umane – şi vom încerca să elaborăm o campanie de eradicare a acestui “patogen” social.

Definirea problemei

Noi, generaţia de ieri şi de astazi, suntem martori ai faptului ca se face simtita tot mai evident problema respectarii drepturilor universale ale omului. Insa, incalcarea acestora capata forme diferite si variaza de la atentarea asupra dreptului la viata intima pana la limitarea dreptului la libera exprimare. La etapa actuala, traficul de fiinte umane se prezinta drept una din cele mai strigente probleme, constituind o forma odioasa de sclavie.

Prin trafic de fiinţe umane se întelege recrutarea, transportarea, transferarea, adapostirea sau primirea de persoane, prin amenintare sau prin utilizarea fortei sau a altor forme de constrângere, prin rapire, escrocare, înselaciune sau abuz de putere, prin utilizarea unei pozitii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau de beneficii pentru obtinerea consimtamântului unei persoane care are control asupra alteia, în scopul exploatarii. Exploatarea, despre care cei mai multi oameni cred ca presupune doar prostitutia, include si alte forme de exploatare sexuala, munca sau servicii fortate, sclavia sau practici similare sclaviei, servitutea sau prelevarea de organe.

Din punctul de vedere al drepturilor omului, traficul de fiinte umane include sclavia, munca fortata, violenta, abuzul de încredere, cât si agresiunea fizica si psihica a persoanei.

Din perspectiva economica, traficul de fiinte umane presupune: interese financiare, retele regionale si internationale de trafic de fiinte umane, crearea conditiilor în care o persoana poate fi transformata în marfa, circulatia ilicita a banilor pe baza carora se realizeaza traficul si o stare de saracie accentuata a victimelor care se întorc în tara mai sarace decât au plecat, unele chiar având datorii acumulate la plecarea în strainatate.

Traficul de fiinte umane, indeosebi de tinere este prostitutia fortata si imposibilitatea de a renunta, este munca impusa in conditii mizerabile si imposibilitatea de alegere; e controlul asupra vietii tinerilor. Asadar, traficul de fiinte umane este violarea grava a drepturilor omului declarate in Conventiile Internationale.

Secolul XXI, secol al marilor performante, dar cand totusi mai exista sclavia sau mai bine zis traficul de fiinte umane, care evolueaza cu ritmi sporiti luind in prizonierat un sir de state sarace si care a ajuns la rangul de problema transnationala. Traficul, aceasta "gaura neagra" a societatii, a inceput a fi mediatizat abia acum trei ani si s-a explicat clar in ce consta esenta problemei.

Eradicarea traficului de fiinte umane este obiectul de activitate al multor organizatii internationale care se ocupa atat cu preintampinarea aparitiei cat si cu reabilitarea victimelor traficului. Cu toate acestea, rezultatele nu sunt dintre cele mai bune, anual numarul victimelor fiind in crestere.

Cea mai buna solutie pentru inlaturarea acestei nereguli este informarea publicului cu privire la dimensiunile reale ale problemei, astfel se pot evita, cel putin la scala mica, eventualele abuzuri si incalcari ale drepturilor omului.