Matematică aplicată în economie

Negocierile in relatiile economice sunt mijloace de clarificare si solutionare a unor probleme in vederea incheierii sau modificarii unor acorduri , conventii , protocoale , contracte comerciale , intre doi sau mai multi parteneri.

Negocierea ca instrument de conlucrare , de colaborare , de rezolvare sau acomodare a unor pozitii in conflict este , in acelasi timp, un proces competitiv, ce se desfasoara intre parti de buna credinta , care doresc sa ajunga la o intelegere.

Negocierile pot fi clasificate in functie de obiectivele procesului de negociere , de nivelul la care se realizeaza , de numarul si calitatea partilor, de modul de negociere . Pornind de la obiective , negocierile pot fi politice, economice , culturale. Dintre acestea , negocierile economice reprezinta cea mai frecventa si cea mai complexa categorie de negocieri .

Direct sau indirect, imediat sau dupa un anumit timp, eforturile si efectele unei activitati economice oarecare se masoara cel mai adesea în bani.

Obiectul matematicilor financiare consta în impunerea logicii si rigorii rationamentului matematic în introducerea, prezentarea si studiul modelelor economico-matematice ale operatiunilor financiare prin care se plaseaza anumite sume de bani, în anumite conditii, si pe anumite durate de timp si se cauta urmarirea si analiza rentabilitatii unor astfel de plasamente.

Cunoasterea pietei externe si a pertenerilor constituie baza oricarei negocieri comerciale . Nu se poate negocia , nu poate fi construita o argumentatie corespunzatoare in procesul de negociere daca lipsesc informatiile necesare . Informatiile despre piata externa , despre conjunctura unui produs detinute de un negociator cu experienta se transforma adesea intr-un success important.

Negociatorii trebuie sa cunoasca bine legislatia si uzantele comerciale , reglementarile de politica comerciala , cele financiar– valutare si incidentele acestora , capacitatea pietei si delimitarea segmentului de piata caruia i se adreseaza produsele exportate sau de la care urmeaza sa provina importurile, posibilitatile de distributie , conditiile de promovare a vinzarilor , modalitatile de comercializare , de transport. O mare importanta prezinta cunoasterea starii economice si financiare a partenerului, solvabilitatea si reputatia comerciala a acestuia , identificarea surselor de finantare. O sectiune aparte in cadrul procesului de pregatire a negocierilor , se refera la studierea conditiilor impuse in cazul negocierilor respective. Cunoasterea acestor reguli va permite sa se actioneze pe parcursul negocierilor in sensul dorit , fara riscul anularii rezultatului negocierilor datorita unor vicii de procedura. Teoria generala a operatiunilor financiare s-a impus în secolul XX.

Modelele matematice au urmat o dezvoltare paralela cu conceptele economice corespunzatoare si într-o remarcabila interdependenta.

Dezvoltarea spectaculoasa a acestei teorii a avut loc dupa

fundamentarea teoriei si a calculului probabilitatilor, mai ales în ultimii cinzeci de ani.