Melanomul malign

Articole selectate:

- Histologic criteria for diagnosing primary

cutaneous malignant melanoma

Bruce R Smoller

Department of Pathology, University of Arkansas for Medical Sciences, Little Rock, AR, USA

- Blue nevus with satellitosis: case report and literature review

Ana Helena Kalies Oliveira1 Patrícia de Carvalho Sotero2

Ana Flîvia de Melo Cavalcanti Shiraishi3 Rafael Fantelli Stelini4

Bogdana Victoria Kadunc2 Cínthia Mendes5

Melanomul malign reprezintă o formă agresivă de cancer cutanat care are ca punct de plecare melanocitele dintr-o zonă pigmentată : piele, membrane mucoase, ochi sau sistem nervos central. Rata cazurilor nou diagnosticate în fiecare an o depășește pe cea a oricărei tumori maligne, melanomul malgn fiind totodată responsabil pentru cea mai crecută mortalitate în rândul cancerelor de piele.

Diagnosticul histologic corect pornește de la o serie de criterii și este dificil, întrucât poate preta la erori în ceea ce privește încadrarea într-un tip major de melanom.

Melanocitele sunt celulele formatoare de melanină, dispuse ordonat în stratul bazal al epidermului, mai precis la nivelul joncțiunii dermoepidermice. Aglomerări de melanocite formează clustere sau cuiburi, acestea fiind cunoscute sub denumirea de nevi pigmentari (leziune benignă). Modificări atipice (citologice sau arhitecturale) pot duce la progresia nevului pigmentar spre o leziune malignă precoce, cunoscută ca nev displazic.

Există patru tipuri de melanoame cutanate: melanomul extensiv în suprafață ( cu răspândire superficială) - cel mai adesea întâlnit , melanomul lentigo malign, melanomul lentigios acral și melanomul nodular. Putem grupa cele patru tipuri în două categorii, după forma de creștere : creștere orizontală/radială/ superficială și creștere verticală/ nodulară. Creșterea orizontală caracterizează majoritatea melanoamelor, în primele faze evolutive, și presupune migrarea celulelor atipice la nivelul epidermului (extensie pagetoidă). În creșterea verticală melanocitele cu atipii infiltrează straturile dermului , fiind capabile de metastazare. Melanomul extensiv de suprafață reunește principalele criterii histologice ale melanomului malign. Melanocitele suferă atipii nucleare, citoplasmă abundentă cu aspect eosinofilic, numeroși nucleoli și proliferează accelerat. Melanocitele sunt „dislocate” din stratul bazal ca o consecință a unor traume mecanice sau a unor modificari biochimice și se dispun anarhic în straturile superioare ale epidermului. Acest fenomen e cunoscut ca migrare pagetoidă. O caracteristică importantă este dispoziția haotică a celulelor, în afara cuiburilor. De asemenea, cuiburile de melanocite nu mai aderă între ele. Creșterea orizontală este bine reprezentată, apărând prima dată. Ulterior celule izolate dar și celule organizate sub formă de fascicule sau cuiburi, infiltrează dermul și intră în faza de creștere verticală. Fenomenele inflamatorii (infiltrat inflamator limfocitar) pot însoți evoluția neoplasmului. În acest caz poate apărea necroza celulelor tumorale, fapt care poate conduce la un fals diagnostic de nev cu halou. Altfel spus, răspunsul inflamator poate da o regresie a celulelor melanocitice, mai ales a celor intraepidermale. Din punct de vedere clinic, melanomul cu răspândire superficială apare ca o placă cu arii supradenivelate neregulat. Melanomul nodular, spre deosebire de melanomul extensiv de suprafață, este mai frecvent la adult, și apare ca o papulă protuberantă. Se prezintă, de obicei, ca o leziune care invadează în profunzime pielea, până în dermul reticular, fiind capabilă de metastazare precoce