Ceaiul

Ceaiul a ajuns în Europa în prima parte secolului al șaptesprezecelea. În ciuda recunoașterii exagerate pentru proprietățile medicinalecurative, europenii preferau cafeaua măcinată. Ceaiul a devenit popular numai în rândul câtorva

tagme aristocrate. Ceaiul face parte din grupa produselor alimentare numită stimulente. În această grupă sunt curinse produsele alimentare neurotonice și cardiotonice,deoarece conținsubstanțe farmacologice active, ce acționează

asupra sistemului nervos central, asupra sistemului circulator și dezvoltă o acțiune diuretică . Din grupa stimulentelor mai fac parte cafeaua, cacao,vinul, berea etc.Chinezii beau ceai încă de acum 5000 de ani. Începutul este învăluit în legende;cea mai faimosă dintre acestea este cea despre împăratul Shen Nung (pronunțat „Shay- Nung“).Șansa lui de a descoperi ceaiul este plasată mai exact în anul 2737 î. H., nefondat istoric însă. Demii de ani chinezii consumă ceai atât pentru sănătate, cât și de plăcere. Nimeni nu știe ce i- a atras la frunzele verzi, lucioase de „Camellia sinensis“, dar o legendă populară umple acest gol. Într-o zi,împăratul Shen Nung se pregătea să bea niște apă fiartă, când, câteva frunze dintr - un copac, ce era deasupra, au căzut în tigaie. Împăratul, curios,a decis să guste acest amestec,neplăcut privirii. A

descoperit că acest amestec era atât delicios,cât și înviorător. Descoperirea ceaiului este atribuită, de către o legendă indiană, călugărului budistBodhidharma. Deoarece se apropiau de sfârșit cei șapte ani de contemplație fără somn, era foarte obosit. În disperare, a mestecat câteva frunze dintr-un copac din apropiere și s- a învioratimediat.Deși India este în prezent una dintre cele mai mari producătoare de ceai, totuși nu există înregistrări istorice despre consumul ceaiului în India înaintea secolului al XIX- lea.Experimentul de mestecare al frunzelor de către Bodhidhama nu era cunoscut la acel moment.

2.Producerea ceaiului

Producerea ceaiului negru implică următoarele faze:

1. Veștejirea;

2. Rularea;

3. Oxidarea (fermentarea);

4. Uscarea;

5. Ambalarea.

Deși procesul este relativ simplu, fiecare fază trebuie controlată cu atenție pentrua obține savoarea și gustul potrivit.

2.1.Veștejirea

Scopul veștejirii este reducerea cu până la 70% a umezelii din frunza de ceai(variază de la regiune la regiune). Ceaiul este întins pe o plasă într -o covată. Aerul este trecut prin ceai îndepărtând umezeala în mod uniform. Acest proces durează în jur de 12 până la 17 ore.La sfârșitul acestui interval de timp frunza este moale și pliabilă și astfel se va rula cu ușurință.

2.2.Rularea

Ceaiul este introdus într-o mașină de rulat, care se învârte orizontal pe o masă cerulează. Această acțiune creează frunzelor de ceai aspectul firav și răsucit. În timpul procesului de rulare, frunzele sunt sfărâmate, ceea ce determină începerea celui de al treilea proces.În loc de tradiționala si ușoara răsucire, pentru finalizarea cu succes a alternanței de procese, două alte metode sunt folosite în principal pentru producerea ceaiului negru, de exemplu, ventilarea și sortarea prafului . Acest ceai este de obicei destin at producției ambalate în pungi.

2.3.Oxidarea

Odată ce rularea este finalizată, ceaiul este pus fie în coșuri , fie este întins pe mese unde enzimele din frunzele de ceai intră în contact cu aerul și încep să se oxideze. Aceastacreează savoarea, culoarea și tăria ceaiului. În timpul acestui proces,frunza de ceai își schimbă culoarea de la verde, maro deschis, la maro închis acest lucru având loc la 26 grade.Această fază este critică pentru savoarea finală a ceaiului, dacă e lăsat prea mult savoarea va fi alterată. Oxidarea durează de la jumătate de oră până la două ore. Acest proceseste monitorizat constant cu ajutorul unui termometru,dar și pe parcursul mai multor ani. Ceaiultrece apoi în faza finală de uscare. Cu cât durează mai mult oxidarea, cu atât ceaiul este mai închis la culoare. Ceaiul verde nu este oxidat decât pentru o perioadă scurtă de timp. Ceaiul oolong (chinezesc) este parțial oxidat, pe când ceaiul negru este mai mult oxidat. Adesea, acest pas este numit fermentare. Deși fermentarea necesită folosirea microorganismelor (bacterii, mucegai, drojdii, cași în pâine, bere), nu este și cazul fermentării ceaiului. ceaiului este un proces chimic de oxidare.