Reglementări privind etichetarea produselor în Uniunea Europeană

Ambalajul : factor al calitatii si competitivitatii alimentelor procesate

Dezvoltarea si perfectionarea activitatii in domeniul tehnicii si economiei ambalajelor se impune astazi ca o necesitate obiectiva datorita dezvoltarii si diversificarii productiei si a consumului de bunuri, sporirii participarii la schimburile internationale, introducerii pe scara tot mai larga a cuceririlor tehnico- stiintifice contemporane, precum si promovarii formelor rapide si eficiente de servire in comert.

Ambalajele sunt considerate astazi un element de strategie a intreprinderii in comercializarea produselor sale, drept pentru care, scopul conducerii in procesul de ambalare este acela de a dirija activitatea in sensul obtinerii unor ambalaje cat mai corespunzatoare pentru fiecare din produsele ce se intentioneaza a se comercializa.

Pentru ca un ambalaj sa fie corespunzator, el trebuie sa indeplineasca o serie de conditii indispensabile promovarii cu succes a unui produs ambalat pe piata, conditii care presupun performante, atat sub aspect obiectiv, material (protectie fizico- mecanica, chimica), cat si sub aspect subiectiv, legat de motivatia cumparatorilor, de preferintele lor.

Pe langa faptul ca indeplineste functia de protectie si conservare, ambalajul usureaza manipularea, transportul, depozitarea si desfacerea produselor, precum si promovarea vanzarilor.

In acelasi timp, ambalajul constituie un important element economic, cu implicatii profunde asupra folosirii rationale si eficiente a resurselor de materii prime si materiale in sfera productiei si circulatiei bunurilor.

Problemele de ambalare sunt deosebit de complexe datorita diversificarii materialelor folosite, varietatii produselor ce trebuie ambalate, multimii metodelor si masinilor de ambalare si de confectionare a ambalajelor, numarului mare al accesoriilor de protectie si prezentare si diversitatii conditiilor de transport.

Ambalajele au o contributie foarte importanta datorita faptului ca procesul de productie si de circulatie se considera incheiat in momentul in care marfurile s-au realizat ca valoare de schimb si s-au verificat ca valoare de intrebuintare.

Ambalarea produselor constituie, alaturi de procesul de transport si de depozitare, o conditie prealabila a realizarii actelor de vanzare -;cumparare a marfurilor. Procedeul ambalarii prezinta implicatii complexe, care incep cu productia, deoarece ambalarea este o faza intrinseca a procesului de productie si continua pana la procesul de consum, care are loc la beneficiar.

Pe parcursul procesului complex: productie -;circulatie -;consum, produsul alimentar poate fi supus actiunii unor factori interni si externi, a caror prezenta genereaza uzura fizica si morala.

„Uzura fizica” a marfurilor se refera la degradarea marfurilor ca urmare a actiunii factorilor fizici, chimici, biologici etc. In ceea ce priveste „uzura morala”, aceasta se refera la scaderea interesului consumatorilor, ceea ce duce la incetinirea procesului de vanzare. Sub acest aspect, ambalajul reprezinta unul dintre factorii care au menirea de a crea conditii in ceea ce priveste franarea uzurii fizice, dar si a celei morale. Temeinicia acestei afirmatii este justificata si de faptul ca ponderea alimentelor care se ambaleaza a crescut continuu si are tendinta sa se extinda din ce in ce mai mult pe masura dezvoltarii cercetarilor tehnico -;stiintifice in acest domeniu. Preambalarea alimentelor a devenit o necesitate sociala tot mai evidenta a societatii moderne, alimentatia oamenilor ajungand sa depinda aproape exclusiv de hrana preparata partial sau integral de o industrie consacrata acestui scop1.

Ambalajul trebuie sa reduca la minimum posibil pagubele provenite din riscurile de manipulare, incarcare, descarcare, transport, depozitare, distributie sau cauzate de factorii climatici, chimici, fizici, biologici etc.

Alaturi de caracteristicile functionale, care asigura pastrarea calitativa si cantitativa a produselor, ambalajul trebuie sa corespunda si din punct de vedere economic.

Cele supradimensionate, grele, cu consum mare de material si manopera, cu finisaje pretentioase si costisitoare, de constructie complicata si care nu contribuie la imbunatatirea protectiei continutului sau la inlesnirea manipularii sau distributiei, trebuie excluse.

Sub aspect economic, ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit oarecare, cu o anumita destinatie, in care s-au investit importante cheltuieli materiale si de productie.

In concluzie, un ambalaj ideal trebuie sa protejeze bine produsul, sa fie usor si ieftin, iar caracteristicile sale tehnice trebuie sa faciliteze operatiile de manipulare, transport si stocare si totodata sa reprezinte, prin modul in care este conceput, un instrument eficient de marketing.

Statele membre UE vor exclude de pe piata ambalajele care nu sunt r ecuperabile sau reciclabile. Instrumentele economice care promoveaza recuper area ambalajelor si a deseurilor provenite de la acestea sunt adoptate in functie de specificul fiecarei tari, iar gestionarea deseurilor,imbunatatirea tehnicilor de reciclare si utilizarea in acelasi domeniu sau in altul a materialelor reciclabile sunt probleme comune tuturor statelor Uniunii Europene.

Se impune, bineinteles, educatia riguroasa a consumatorilor, ca si adoptarea unor legi, a unor norme sanitare clare care sa asigure protectia acestora, in conditiile in care relatia complexa produs

-; ambalaj -; mediu -; consumator a dobandit noi valente in ultimii ani.

Ambalajele nu trebuie sa constituie surse de periclitare a sanatatii consumatorilor, prin interactiunea pe care o pot declansa in contact cu produsele, in special cu cele alimentare. Drept pentru care, legislatia europeana cu privire la materialele si obiectele destinate a veni in contact cu marfurile alimentare este cuprinzatoar e.

In tara noastra, in cadrul Normelor igienico-sanitare pentru alimente, aprobate prin Ordinul

Ministerului Sanatatii nr. 975 aprilie 19984 se mentioneaza:

- materialele din care se confectioneaza ambalajele sa aiba grad ridicat de stabilitate fizico -; chimica, care sa nu permita cedarea, in timpul utilizarii, a substantelor straine peste limitele admise;

- cernelurile si colorantii folositi la imprimarea si colorarea materialelor de ambalaj care vin in contact cu produsul alimentar sa fie avizate de Ministerul Sanatatii;

- nu este admis contactul direct al alimentelor cu partea colorata sau imprimata a ambalajului;

- ambalajul sa nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine in contact;

- ambalajul sa nu influenteze caracteristicile organoleptice, fizico -; chimice sau valoarea nutritiva a produsului alimentar cu care vine in contact in timpul prelucrarii, manipularii, transportului sau pastrarii acestuia.