Ipostaze ale Folclorului Muzical Dâmbovițean în Contemporaneitate

Lucrarea “Ipostaze contemporane ale folclorului muzical

dâmbovitean” s-a materializat în urma unui lung si anevoios proces de

cautari, cercetari, analize si prelucrari a unui material etnografic si muzical

ce mi-a fost prezentat de numerosi informatori, acoperind aproape toata zona

judetului Dâmbovita.

Cele opt capitole ale prezentului demers îsi propune sa evidentieze

cele mai semnificative creatii muzicale, productii sau fenomene folclorice

fara a avea pretentia unei tratari exhaustive.

Partea introductiva, care constituie si capitolul I cuprinde, generic,

coordonatele istorico-geografice si etnofolclorice ale tinutului

dâmbovitean. Succesiunea secventelor si a “evenimentelor” (geografice,

istorice, etnografice si de creatie folclorica) s-au axat pe ideea generatoare a

lucrarii, aceea ca tinutul dâmbovitean este o vatra materiala si spirituala de

referinta a neamului românesc. Expunerea genurilor si categoriilor muzicale

reprezentative pentru folclorul dâmbovitean n-ar putea fi facuta fara a

prezenta contextul istoric, geografic, modul de existenta si continuitatea de

locuire a populatiei autohtone pe aceste meleaguri.

Zona geografica ce cuprinde judetul Dâmbovita este asezata în partea

central-sudica a tarii, suprapunându-se bazinelor hidrografice ale râurilor

Ialomita si Dâmbovita si Cricovul Dulce (cu afluentii lor) - ape ce

fertilizeaza, deopotriva, glia si lirica :

“Dambovita apa dulce

Cin’ te bea nu se mai duce,

Ialomita apa ta

Buna ca inima mea.”

Vaile Dâmbovitei si Ialomitei au constituit porti de trecere (Drumul

mare, Drumul mocanilor, Ulita Vamii etc.) spre Ardeal contribuind la

schimbul de valori materiale, spirituale si culturale cu celelalte provincii

românesti.

Relieful foarte variat este dispus în trei etape, ce se succed de la nord

la sud ; zona montana (central-nordica), succesiunea de dealuri si depresiuni

(partea centrala a judetului), Câmpia Înalta a Dâmbovitei si Ialomitei cu

Câmpia de Subsitenta a Titului. În acest spatiu geografic s-a conturat de-a

lungul secolelor si mileniilor o civilizatie autentica ce pastreaza memoria

culturala si materiala a stramosilor nostrii.

Cercetarile arheologice efectuate pe teritoriul judetului Dâmbovita au

demonstrat o continuitate neântrerupta de locuire pe aceste meleaguri.

Primele indicii ale unei culturi materiale umane locale dateaza din

paleoliticul inferior - unelte de silex - descoperite în zona satelor Ionesti si

Puntea de Greci (partea sud-estica a judetului din perioada anterioara anilor

35.000 Î.Hr.).

În paleolitilcul superior (cca. 35.000-1.000 Î.Hr.) aria si numarul

descoperirilor cresc, atât în zona mentionata mai sus, cât si la Potlogi,

Morteni si Butimanu.