Abilități Sociale și Dezvoltarea Stadială a Moralității

A.Abilităţi sociale

1.Definirea conceptului

Abilitatea socială este definită drept capacitatea de a iniţia şi întreţine relaţii personale, de a fi acceptaţi şi de a ne integra în grupuri, de a acţiona eficient ca membri ai unei echipe, de a influenţa atitudinea, părerile şi comportamentul altor oameni, de a conduce oameni, în unele cazuri organizaţii întregi şi de a preveni apariţia conflictelor, sau, în cazul în care au loc, de a le dirija corespunzător. Cuprinde trei elemente principale:

1. dezvoltarea şi menţinerea relaţiilor interumane

2. comunicarea cu alte persoane

3. munca împreună cu alte persoane.

Exemple de abilităţi sociale: cooperarea, negocierea, aservitatea, leadership-ul, oferirea de suport social, abilitatea de a dezvolta o reţea de suport social. Studiile occidentale includ în cadrul abilităţilor sociale şi managementul emoţiilor, empatia, rezolvarea conflictelor şi deprinderile privind intimitatea.

Prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare interpersonală putem preveni scăderea performanţelor şcolare, problemele emoţionale şi de comportament, dificultăţile de adaptare socială.

Necesitatea exersării deprinderilor sociale ale copiilor este indicată şi de sondajele efectuate asupra unui număr mare de părinţi şi profesori care indică tendinţa mondială a generaţiei actuale de copii de a avea mai multe probleme emoţionale decât în trecut: sunt mai singuri şi mai deprimaţi, mai furioşi şi mai nestăpâniţi, mai emotivi şi mai înclinaţi să se îngrijoreze din orice, mai impulsivi şi mai agresivi. Remediul constă în felul în care îi pregătim pe tineri pentru viaţă.

Copilăria şi adolescenţa sunt ferestre de oportunitate pentru a forma obiceiurile emoţionale esenţiale care ne vor domina întreaga existenţă. Emoţiile sunt puse astfel în centrul aptitudinilor necesare pentru viaţă.

Copii trebuie să aibe succes într-o gamă largă de situaţii, atât cu copii cât şi adulţii, inclusiv cu părinţii şi profesorii lor. Abilităţile de care au nevoie pentru a realiza diferitele sarcini sociale se numesc abilităţi sociale. Există cinci mari domenii ale acestor abilităţi sociale, acestea dobândindu-se progresiv şi construindu-se una pe cealaltă.

Intâi vorbim de abilităţi care ţin de limbajul corpului.

Aici se numară contactul vizual, postura şi expresiile faciale. Copii privesc spre partenerii lor de discuţie pentru a arăta că ascultă şi sunt atenţi. De asemeni pot folosi diferite posturi specifice situaţiilor şi pot comunica prin mimică emoţiile pozitive sau negative.

A doua categorie este legata de calităţile vocii şi folosirea adecvată a acesteia. Ca tonalitate,un copil este de obicei plăcut, expresiv, prietenos. Volumul, debitul verbal şi claritatea rostirii sunt celelalte aspecte care se află în această categorie.

A treia categorie este capacitatea acestuia de a realiza o conversaţie.

De exemplu, obişnuinţa acestuia de a saluta şi de a se prezenta urmată de iniţiativa unei conversaţii prin punerea de întrebări simple sau prin realizarea unor afirmaţii simple este de asemeni importantă.

A patra – prietenia, este adesea cea mai problematică abilitate sociala. Ea este deja mult mai complexă decât celelalte şi se evidenţiaza în disponibilitatea de a oferi ajutor, de a face invitaţii celorlalţi pentru a realiza activităţi împreună, de a-şi exprima sentimentele sau de a oferi complimente, ori de a arăta înţelegere pentru cel rănit sau care are o suferinţă.

Asertivitatea, un domeniu la care mulţi dintre adulţi au încă de lucrat, îşi are şi ea bazele în educaţia timpurie. Copilul trebuie învăţat să fie capabil să ia atitudine când este vorba de drepturile sale fără a răni pe cineva. De asemeni, să ştie când trebuie să ceară ajutorul, să solicite o informaţie sau să exprime o nevoie pe care o are.

2. Metode ce pot fi utilizate pentru dezvoltarea abilităţilor sociale

Exerciţiile/ jocurile de spargere a gheţii (ice- breaking)

Un exerciţiu extrem de simplu este cunoscut sub numele de „tehnica ziarului vorbitor”, prin care se cere elevilor la inceputu unei ore să-şi exprime sentimentele produse de ziua respectivă acţionând asupra unui ziar pe care l-a primit de la profesor; astfel ruperea ziarului poate desemna sentimente de frustrare acumulate de elev. Ceilalţi elevi vor trebui să descrie în cuvinte starea persoanei respective şi să-i ofere acesteia ceva din starea lor (de bucurie, de exemplu). Astfel poate fi realizat un echilibru emoţional al elevilor înainte de începerea unei ore de consiliere.

O altă tehnică este aceea a „grupurilor zumzăitoare”; elevii sunt împărţiţi în grupe de lucru de câte patru persoane pentru a le permite şi celor mai timizi să îşi exprime opiniile. Rezultatele muncii în echipă vor fi prezentate de un singur elev, fără a se nominaliza elevii care au avut o anumită idee. La început prezentarea o vor face elevii care nu au probleme de comunicare; pe măsură ce elevii se vor familiariza cu aceaastă tehnică sarcina prezentării rezultatelor finale va reveni şi elevilor mai timizi.