Dezvoltarea personală și școlară

I.1. Introducere

Prin excelenţă profesia didactică presupune permenenta formare şi dezvoltare a cadrului didactic astfel încât acesta să poată să îi poată oferi celui pe care îl învaţă o perspectivă comprehensivă asupra domeniului pe care îl predă. Cadrul didactic din orice specializare se angajează astfel într-un proces de formare care îi va dezvolta cariera periodic pănă la finalul acesteia.

Dezvoltarea profesională prin participarea la cursurile de perfecţionare este necesară pentru ca profesorul să poată să oferi o imagine asupra lumii ştiinţifice contemporane şi să îşi însuşească maniere eficiente de interacţiune cu elevii.

Pe perioada carierei didactice unul din cele mai importante aspecte este menţinerea motivaţiei pentru dezvoltarea profesională în cadrul carieri didactice deoarece tot mai mulţi profesori aleg să se reorienteze profesional. Faptul că menţinerea motivaţiei pentru cariera didactică a devenit o problemă în rândul cadrelor didactice a fost evidenţiată prin studii de specialitate. La întrebarea dacă doresc să îşi continue dezvoltarea profesională în cariera didactică mai mult de 50% din profesorii din Portugalia întrebaţi au afirmat că nu mai doresc acest lucru. (Jesus, 1996, [2005], p. 120)

Situaţia nu este cu mult mai bună în România, mulţi profesori dorind să se reorienteze profesional. Cadrele didactice rămân în sistemul educaţional atâta timp cât au sunt motivaţi pentru a alege acest domeniu profesional. Bibliografia de specialitate prezintă modele şi strategii motivaţionale care reprezintă propuneri valoroase în activitatea de motivare pentru profesie a cadrelor didactice.

I.2. Relaţia dintre dezvoltarea personală şi motivaţia pentru formare în cariera didactică

La nivelul sistemului psihic uman motivaţia a fost adesea pusă în relaţie cu dimensiunea cognitivă. În cogniţia socială studierea relaţiilor de influenţă între structurile psihice a ocupat o mare parte a preocupărilor cercetărilor de specialitate. După anii '80 orientarea principală este cea de factură cognitivistă iar concepţia generală care se poate regăsi în majoritatea studiilor este că procesele psihice sunt în general circulare.

Conform acestei abordări între motivaţie şi cogniţie există mereu o interacţiune în sensul în care motivaţia direcţionează procesele cognitive, iar la rândul ei, cogniţia constrânge motivaţia. (Neculau, 2003, p.111)

În încercarea de a avea o viziune comprehensivă asupra importanţei motivaţiei în sistemul psihic uman şi a relaţiei acesteia cu alte structuri psihice trebuie menţionat că există abordări teoretice de actualitate care integrează factorii motivaţionali şi cognitivi pentru a explica judecăţile şi inferenţele sociale, examinând cum pot motivele să direcţioneze procesarea cognitivă astfel încât aceasta să fie consistentă cu motivaţia (Neculau, 2003, p.112). De aceea sistemul cognitiv este vehiculul sau aparatul prin care se realizează motivaţia (Kunda şi Santiso, 1989).

O abordare interesantă a motivaţiei pentru carieră în domeniul didactic a fost realizată de Jesus şi Lens (Jesus, Lens, 2005). Pornind de la constructe din mai multe teorii cognitiv motivaţionale, autorii creionează un model integrativ al motivaţiei pentru profesie a cadrelor didactice, model prin care se încearcă depăşirea unor limitări ale modelelor existente.

Modelul integrativ (Jesus, Lens, 2005) are ca dimensiuni teoretice de sprijin modelul neajutorării învăţate, reformularea atribuiri şi modelul aşteptare-valoare sau modelul discrepanţei motivaţionale.

Neajutorarea învăţată sau reformularea atribuirii (Jesus&Lens, 2005, pp.121-122, apud. Abramson, Seligman & Teasdale 1978, Miller & Norman, 1979) se referă la faptul că indivizii care au trăit un eşec construiesc explicaţii cauzale care să explice eşecul.

În cazul profesorilor, neajutorarea învăţată (Jesus, 1995) se referă la faptul că antecedentele situaţionale răspunzătoare de lipsa de satisfacţie a profesorilor includ stări în care obiective puternic valorizare sunt cuplate cu o aşteptare scăzută pentru realizarea lor. Baza reuşitei profesionale conform acestei perspective este reprezentată de valoarea percepută a obiectivelor.