Noile Domenii ale Educației

Introducere

Astăzi, mai mult ca întotdeauna, într-o societate caracterizată printr-o dinamică accelerată a schimbărilor structurale, dar și a profunzimii acestor schimbări, a plasării omului în contextul acestor „izbucniri tehnologice”, se ridică în permanență noi sarcini educației, cărora acestea trebuie să la faca față.

Folosirea tehnologiilor implică un grad de civilizaţie, iar avantajele civilizaţiei nu necesită demonstraţii, o dată ce produsele revoluţiei tehnologice fac parte din mediul nostru ambiant.

Noile educaţii nu trebuie privite numai ca surse de reînnoire şi reconstrucţie a unor conţinuturi care derivădin dimensiunile tradiţionale ale educaţiei. Ca modalităţi practice de realizare a acestora, se disting mai multe posibilităţi de acţiune cum ar fi introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educaţie, crearea unor module educaţionale specifice, respectiv a unor capitole speciale, în cadrul disciplinelor tradiţionale, infuzarea disciplinelor clasice cu mesaje educaţionale înglobând conţinuturi informaţionale specifice „noilor educaţii” sau acordarea prioritară formării unor aptitudini pedagogice complexe, pe parcursul formării iniţiale şi continuie a cadrelor didactice.

În prezent, arealul noilor educaţii este unul fierbinte, aflat în continuămicare şi restructurare, datorită complexităii sale în concordanţăcu perspectiva acţională, procesualăşi relaţională a educaţiei.

Educația interculturală

Ce este educația interculturală?

Educaţia interculturală şi-a făcut apariţia pe agenda politică a Europei odată cu şcolarizarea copiilor imigranţilor din societăţile vest-europene și pune accent pe interacţiunea dintre grupurile percepute ca distincte din societate.

S-a conştientizat atunci pentru prima dată că existenţa unor grupuri provenite dintr-un fond cultural diferit de cel al populaţiei majoritare poate constitui o provocare. În acest prim stadiu al educaţiei interculturale, diferenţa este percepută şi tratată ca o deficiență. Urmează apoi stadiul în care copiilor imigranţilor li se recunoaşte dreptul de a beneficia de ore de studiu al propriilor limbi, culturi şi religii, însă în afara procesului de şcolarizare din sistemul de învăţământ formal, şi în afara oricărui dialog intercultural cu elevii majoritari. În cel de-al treilea stadiu, paradigma actuală a educaţiei interculturale, diferenţa constituie o bogăţie şi se promovează dialogul intercultural între diferitele grupuri din societate.

Educația interculturală este un proces dinamic de schimburi și de identificare a unui limbaj și spaţiu comun între grupuri, în care să se desfăşoare comunicarea.

Obiectivele educației interculturale

Principalul obiectiv al educaţiei interculturale este acela de a facilita deprinderea acestor abilităţi de convieţuire în societatea plurală a zilelor noastre.

Presupune dobândirea cunoaşterii în domeniul culturii în general şi a culturii proprii în particular, inclusiv în ceea ce priveşte impactul acesteia asupra comportamentelor indivizilor şi grupurilor.

Un alt obiectiv este conştientizarea cauzelor şi rădăcinilor propriilor determinări culturale, a stereotipurilor, a prejudecăţilor proprii, precum şi identificarea acestora la ceilalţi.

Educatia interculturala stimuleaza aplicarea principiilor pluraliste,a combaterii rasismului şi a discriminării.