Rolul Metodelor Didactice în Procesul de Învățământ

Ceea ce este nou şi specific unei concepţii moderne despre metodele de învăţământ este actuala ei încercare de a conjuba abordarea praxio – logică cu cea sistematică, ceea ce-I permite o explicaţie mai profound ştiinţifică a întregii laturi procesuale a învăţământului.

Complexitatea situaţiei influenţează analiza pedagogică şi alegerea metodei. Ori de câte ori profesorul îşi propune să realizeze o acţiune instructivă, enunţă o ipoteză didactică în legătura cu alternativa metodică ce se presupune a fi cea mai potrivită, optimă, motivată şi susţinută de o multitudine de variabile ce alcătuiesc sistemul relaţional al acţiunii date. Diversitatea de criterii şi de combinaţii posibile între acestea face necesară existenţa mai multor metode şi variante ale acestora, ceea ce exclude posibilitatea unei metode unice, general valabile pentru toate situaţiile.

Acţiunea didactică începe, de fapt, cu sfarsitul ei, în sensul ca mai înainte de a trece la efectuarea propriu – zisă a acesteia, profesorul îşi proiectează în plan mintal ceea ce urmeayă să fie, rezultatele finale la care intenţionează să ajungă cei pe care-i instruieşte. Precizarea obiectivelor este o condiţie sine qua mon şi primordială a unei instruiri eficiente. În funcţie de acestea el determină tipul de “experienţă de invăţare” cel mai adecvat ce urmează a fi parcurs pentru a ajunge la rezultatele aşteptate, elaborează metodologia de lucru pe care o va aplica în sensul dorit.

Metoda poate fi considerată drept instrumentul de realizare cât mai deplină a obiectivelor sau sarcinilor de predare prestabilite, înscriindu-se întotdeauna în limitele unor finalităţi deduse şi ele, în cele din urmă, din obiectivele specifice disciplinei care se predă, ale profilului şcolii şi treptei de învăţământ corespunzatoare. Metodele absorb, oarecum, în sine aceste obiective şi, prin ele, încorporează un scop general al învătămantului, un ideal educaţional.

Pentru profesor, metoda rămâne componenta cea mai intim legată de exercitarea funcţiilor ce-i revin, de reevaluarea personalităţii sale. În mâna lui, metoda devine un instrument de organizare a “ câmpului complex” al actului pedagogic. Aplicând o metodă sau alta, el întinde o punte de legătură între sine şi elevii cu care lucrează; prin intermediul metodei intră în dialog, stabileşte un anumit tip de relaţii cu aceştia, relaţii care influenţează întotdeauna natura şi efectele învăţării.