Tehnici și Metode pentru Stimularea Creativității

Problematica creativitatii

Creativitatea este capacitatea specific umana, care se caracterizeaza prin transformarea deliberata a mediului de catre om, într-o modalitate anticipata. Lumea se îmbogateste permanent cu obiecte materiale sau spirituale (cunostinte), care-si au originea în “mintea” omului, cu lucruri facute de “mâna” omului în activitatea lui de creatie.

Asocierea consonanta

Asocierea, definita de Alex Osborn ca fiiind “procedeul fundamental pentru productia de idei”, reprezinta o functie a intelectului uman, care stabileste legaturi între imaginatie si memorie, astfel încât o ideee antreneaza pe alta.

Asocierea de idei este si se dezvolta în general la elevii/studentii cu o bogata imaginatie însotita în special de un volum mare de cunostinte. Cu cât un elev/ student are o memorie mai bogata cu atât are posibilitatea de a realiza asociatii de idei.

Stefan Odobleja considera ca factorul selectiv esential care provoaca asocierea este consonanta, definita ca efect si cauza a asemanarii subiective, interioare, psihologice. În conformitate cu conceptia consonantista, în procesele de creatie fenomenul primordial este evocarea, iar cauza acesteia este similitudinea a carei intensitate este determinata de rezonanta (consonanta).

Evocarea reprezinta “reproducerea unei imagini provocata de asemanarea ei cu o senzatie sau cu o alta imagine în stare de activitate (...). Prin imaginatie, Stefan Odobleja întelege o “stare de consonanta predominanta, o stare de evocare, o înlantuire de consecinte (evocari)”

Exemplu: Una din tehnicile foarte eficiente folosite în memorare este cea a mnemonicilor. În acesta tehnica se foloseste un proces de asociere de cuvinte, idei, concepte etc., la o cheie de memorizare construita prin analogie. Cheia de memorizare poate fi data sau construita de utilizator. În multe exercitii de memorare, cifrei 1 îi corespunde o lumânare, cifrei 2- o lebada, cifrei 3- trident, cifrei 4- o masa etc. Folosind o astfel de cheie de memorizare, prin asociere creativa cu elementele ce se doresc a fi retinute, procesul de învatare este foarte mult usurat.

Analogia si extrapolarea

Analogia constituie o asociere partial constanta, însa ca metoda de creativitate reprezinta o tehnica speciala, de consonanta cautata, un transfer de însusiri, de la un lucru la altul. Analogia conduce sub aspect practic la tehnica extrapolarii.

Consonanta va fi cu atât mai puternica, cu cât gradul de complementaritate a elementelor componente va fi mai ridicat. Consonanta este, în acelasi timp, cauza- element catalizator al cautarilor si efect- realizarea unei noi asamblari superioare, cu înalt grad de complementaritate a elementelor componente, cu functii de ansamblu înalt consonante cu obiectul propus.

Inversia

Inversia reprezinta o tehnica de creatie care consta în abordarea inversa a unei probleme sau solutii eliminând în acest fel inertia psihologica, precum si parerile si conceptiile despre situatia în cauza. Daca un obiect sau un detaliu este privit de obicei din afara, conform acestei tehnici, acesta va trebui privit din interior. Un obiect dispus orizontal va fi analizat din pozitia verticala sau înclinata.

Tehnica inversiei presupune folosirea întrebarilor:

- Care sunt elementele contrare?

- De ce nu s-ar înlocui pozitivul cu negativul?

- De ce de jos în sus si nu de sus în jos?

- De ce orizontal si nu vertical?

- De ce nu abordam problema de la final în loc sa o abordam de la început?

- De ce la general la particular si nu invers?

- De ce sa nu se asambleze de la capatul opus?

Empatia

Empatia este un fenomen psihic complex, specific relatiilor interumane, dificil de abordat în comunicarea interpersonala, în relatia unui individ cu cei din jurul sau, dar si în constructia unei proprii strategii de actiune în societate. Empatia presupune o transpunere psihologica a eului unui individ în psihologia interlocutorului sau.

K. Bullmer a elaborat un program de antrenament individual numit “Arta empatiei” structurat pe sase etape si desfasurat în baza unui antrenament:

1. perceperea interpersonala;

2. surse de eroare în cadrul perceptie interpersonale;

3. recunoasterea emotiilor;

4. recunoasterea sensurilor ascunse;

5. cadrul preceptual pentru întelegerea altora;

6. etapa cu caracter recapitulativ.