Absenteismul Școlar

Absenteismul şcolar este un fenomen cu o dinamica spectaculoasă în ultimele decenii. Este definit ca o problemă socială, fiind explicata mai mult prin caracteristicile socioculturale ale mediului de provenienta si aparand mult mai frecvent în mediul urban si în familiile sarace. Desemnaeză un tip de conduită evazionista stabila, permanentizata, ce prefigurează sau reflectă deja atitudinea structurata a lipsei de interes, motivatie, încredere în educatia scolara.

Atunci cand elevii încep să lipsească sistematic si generalizat de le scoala, aceasta conduita reprezinta un semnal tardiv al existentei problemelor; absenteismul constituie o forma de agresiune pasivă împotriva scolii, indicand ca elevii fug de la scoala chiar cu riscul de a fi pedepsiti. Reactiile negative ale scolii si ale parintilor între tin mecanismele de aparare ale elevului, creand un cerc vicios, în care abandonul tinde sa apara drept unica solutie prin care se pot rezolva toate problemele.

Absenteismul este principalul factor asociat cu abandonul scolar, având o înalta valoare predictiva în raport cu acesta; numerosi autori care au studiat conduitele elevilor ce se coreleaza cu decizia lor de a abandona scoala au fost de acord ca cea mai mare probabilitate de a abandona se înregistreaza la cei care lipsesc excesiv de la scoala si au probleme de disciplina; variabila cheie în etiologia inadaptarii scolare este atitudinea parintilor fata de scoala; prin consiliere individuala, atat a elevilor, cat si a parintilor, se poate ajunge la o mai buna adaptare scolara.

La acestea se adaugă presiunea grupului, riscul consumului de droguri şi a altor forme de dependenţă, metodele educative slabe, inconstante, supraîncărcarea şcolară, disfuncţiile în evaluare şi notare, frica de examene etc. constituindu-se în adevăraţi stresori pentru elevi care, din păcate, uneori evită confruntarea cu ,,problema” prin fuga de la ore. Văzut din această perspectivă, absenteismul devine o problemă socială, un semnal tardiv al existenţei unor probleme, o conduită care reflectă atitudinea structurată a lipsei de interes, motivaţie, încredere în educaţia şcolară. Din păcate, absenteismul este în creştere, mai ales la nivel liceal, iar ignorarea sau pedeapsa excesivă pot doar contribui la cronicizarea fenomenului.

Abesteismul poate îmbrăca mia multe forme cum ar fi:

-absenteism selectiv care însemnă fuga de la şcoală este frecventă la o singură disciplină sau doar la câteva discipline.

-absenteism generalizat care este fuga de la şcoală este frecventă şi generalizată, prefigurează abandonul şcolar.

-căutarea singurătăţii care este o reacţie la tensiunea puternică intra- sau interpersonală.

-dorinţa de a fi cu partenerul se ragăseşte mai ales la adolescenţi.

-dorinţa de apartenenţă la grup prin ,”ritualuri de iniţiere”.

-atitudine defensivă faţă de autoritatea unui sistem.

Semnificaţiile psihosociale ale fugii de la şcoală poate fi funcţia de separare şi individualizare mai ales la adolescenţi.

Cauzele care duc la absenteism pot fi multiple şi dintre care amintim cele mai relevante.

Care ţin de personalitatea şi starea de sănătate a elevului: motivaţie şcolară scăzută, lipsă de interes, încredere scăzută în educaţia şcolară, oboseală, anxietate, autoeficacitate scăzută, imagine de sine deteriorată, sentimente de inferioritate, abilităţi sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere făcută de alţii ca reacţie la presiunea exercitată de dorinţele adulţilor.

Care ţin de familie, condiţiile socio-economice ale familie: sărăcia, stil parental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, părinţi foarte ocupaţi sau plecaţi în străinătate.