Aplicarea Teoriei Reprezentărilor Sociale în Analiza de Securitate

Problematica lumii contemporane reclamă diversificarea perspectivelor de cunoaştere şi studiul ştiinţific al interacţiunii actorilor sociali ( indivizi, grupuri).

Abordând lumea socială ca scenă devine necesară recuperarea subiectivităţii sociale şi includerea sa în discursul ştiinţific. Analiza societăţii şi a economiei, centrată pe date subiective trebuie însoţită de investigarea datelor subiective ale prezenţei omului în lume.

Adoptarea acestei perspective stimuleză formularea unor întrebări pentru care aflarea răspunsului necesită o cunoaştere practică centrată pe actorii sociali. Înţelegerea socialului necesită din partea actorilor competenţa de a repera caracteristicile situaţiei şi calităţile protagoniştilor, capacitatea de a construi ( (pornind de la norme şi valori disparate) interpretări proprii de organizare a societăţii în condiţiile în care libertatea acestor subiecţi sociali este în funcţie de poziţia lor de moment, de multiplicitatea lumilor la care au avut acces prin propria biografie şi de capacităţile lor inferenţiale.

Atunci când un subiect evaluează realitatea, se înregistrează deopotrivă un produs şi un proces de elaborare a imaginii despre evenimentul real, despre contextul perceput, o manieră de interpretare şi de gândire a realităţii cotidiene. Reunind atât registrul social(mentalităţile, concepţiile) cât şi pe cel personal ( aptitudini şi interese individuale) produsul şi procesul care se finalizează în imaginea despre realitate constituie reprezentarea socială. Acest proces de elaborare perceptivă şi mentală a realităţii care transformă obiectele sociale (persoane, contexte, situaţii) în categorii simbolice (valori, noţiuni, credinţe, ideologii) permit înţelegerea mediului social, material şi ideal.

Reprezentările sociale desemnează o grilă de lectură a realităţii, o situare în lumea valorilor şi o interpretare proprie dată acestei lumi. O caracteristică principală a reprezentării sociale este aceea că ea reprezintă întotdeauna un obiect, că se raportează la un loc, o situaţie, un fapt, o persoană, un eveniment, o idee; reprezentarea socială redă prezenţa de spirit, starea de conştiinţă a unui individ sau grup social real. Reprezentarea socială înseamnă o idee (concepţie, schemă mentală, model de abordare) şi o acţiune (stil de conduită, model de acţiune, comportament cooperativ sau competitiv) reunite într-un întreg. În acelaşi timp, reprezentarea socială se constituie într-un proces simbolic, articulând realul cu imaginarul; ea poate fi în acelaşi timp, semnul unui obiect dar şi o imagine.

Reprezentarea socială este legată de locul actorului social într-un câmp al relaţiilor ierarhice şi al opoziţiilor valorice.Acest câmp este atât purtător cât şi producător, în acelaşi timp, de valori, de norme şi simboluri care impregnează prestaţia fiecărui individ din interiorul său; în acest spaţiu se fabrică identitatea unui obiect, fenomen, personaj individual sau colectiv produs de câmp, reprezentarea sa mentală( percepţia şi aprecierea) dar şi reprezentarea obiectuală(embleme, marcaje, alte semne de recunoaştere). Câmpul produce un anumit tip de discurs, semnificaţia reprezentării sociale fiind alimentată de context, în primul rând prin natura condiţiilor care elaborează discursul, acesta fiind totdeauna situat în timp şi spaţiu şi presupune raporturi concrete, interacţiuni. Reprezentarea socială impregnează majoritatea raporturilor interpersonale şi se alimentează din specificitatea pe care le-o imprimă societatea, cultura.

Lumea actuală parcurge un amplu proces de transformare sub impactul semnificativ al globalizării şi integrării regionale. Aceste fenomene complexe, pluridimensionale pe lângă efectele benefice determină şi disfuncţionalităţi în desfăşurarea activităţilor umane şi în derularea vieţii. Aceste disfuncţionalităţi au creat un câmp de manifestare unor riscuri, pericole şi ameninţări în materie de securitate naţională, regională şi internaţională. Statele lumii au prin urmare nevoie să-şi asigure instrumentele şi mijloacele de garantare şi asigurare a securităţii cetăţenilor lor.

Stadiul studiilor în domeniul securităţii sociale, la nivel internaţional, indică necesitatea unor noi abordări teoretice.

Securitatea, la orice nivel, are ca subiect omul, care transcende toate graniţele. Securitatea individului sau securitatea umană include o serie de drepturi şi libertăţi prevăzute şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: drepturile individuale (dreptul la viaţă; recunoaşterea în faţa legii; protecţia faţă de formele crude sau degradante de pedeapsă; protecţia faţă de discriminarea rasială, etnică, sexuală sau religioasă etc.), drepturile legale (accesul la mijloacele legale de prevenire a violării drepturilor fundamentale; protecţia faţă de arestul arbitrar, detenţie sau exil), libertăţile civile (libertatea de gândire, conştiinţă şi religie), drepturile de subzistenţă (dreptul la hrană şi la standardele fundamentale de sănătate şi bunăstare), drepturile economice (dreptul la muncă, odihnă şi recreere; securitatea socială) şi drepturile politice (dreptul de a lua parte la alegeri şi de a participa la guvernare).