Aspecte caracteristice ale atenției, memoriei și imaginației determinate de varietatea tipului de activitate fundamentală și de tipul de relație în procesul de desăvârșire al personalității de la naștere până la adolescență

Este uşor de constatat că o componentă importantă a personalităţii care este temperamentul se manifestă încă din primul an de viaţă dar cele semnificative şi care au caracteristică umană apar în preşcolaritate. Premisele dezvoltării personalităţii se află în toate progresele pe care le-a înregistrat copilul în cogniţie, afectivitate, voinţă.

Factorii care au cea mai mare importanţă pentru formarea personalităţii sunt: noua etapă de maturizare neurofuncţională, stimulări bogate şi variate şi relaţii mai complexe cu familia, apogeul desfăşurării jocului care este activitatea fundamentală, influenţele sistematice, organizate şi de durată exercitate de grădiniţă, atracţia şi interrelaţionarea cu cei de aceeaşi vârstă.

Sub influenţa tuturor acestor factori apar şi se manifestă următoarele componente ale personalităţii:

- manifestarea iniţială a aptitudinilor la cei care au premise

native specifice ca:

a) receptivitate deosebită faţă de

anumite categorii de stimuli;

b) praguri senzoriale scăzute;

c) atracţie evidentă spre activităţi în legătură cu care vor

apare aptitudini.

Domeniile de manifestare sunt: desen, muzică, coregrafie, gimnastică, limbi străine.

Copiii supradotaţi pot obţine deja rezultate semnificative.

Dezvoltarea bazelor caracterului se realizează sub influenţa preponderată a familiei („cei şapte ani de acasă”) şi a grădiniţei. S-a constat că premisele pentru formarea caracterului sunt: construirea reglajelor voluntare, cristalizarea sentimentelor fundamentale mai ales faţă de părinţi, dezvoltarea capacităţilor de a fi receptivi la cerinţele acestora şi la modelele pe care ei le oferă, dezvoltarea conştiinţei morale primare. Prin urmare, sub influenţa acestor factori se formează premisele pentru însuşiri caracteriale cum ar fi: respectul faţă de alţii; încrederea în sine, curajul şi perseverenţa etc.

S-a demonstrat că există o puternică legătură între climatul familial şi tendinţa spre formarea anumitor însuşiri caracteriale. Astfel, copiii care cresc într-o familie caracterizată prin armonie, dragoste şi respect reciproc, îşi formează cu uşurinţă însuşiri cum ar fi: încredere în sine, iniţiativă, independenţă, respect de sine şi de alţii. Din contră, copiii care nu sunt iubiţi şi acceptaţi de părinţi, sunt total dominaţi de aceştia, se vor caracteriza prin: pasivitate, lipsă de curaj şi de independenţă, dificultate în relaţionare cu alţii etc.

- cristalizarea conştiinţei morale primare a fost cercetată de psihologul elveţian J. Piaget care i-a relevat următoarele particularităţi:

- este o morală primară pentru că rezultă din interiorizarea simplă a cerinţelor şi modelelor comportamentale parentale;

- se întemeiază pe dragostea copiilor pentru părinţii lor şi pe autoritatea acestora (aceasta este cheia de boltă a acestei morale, subliniază J. Piaget);

- este concretă, adică implicată în situaţiile reale de viaţă ale copilului şi presupunând o înţelegere a normelor morale concordantă cu dezvoltarea cognitivă a copilului preşcolar. Pentru preşcolar, a fi copil bun înseamnă, de exemplu, „a mânca tot la masă”.