Aspecte psihologice ale fenomenului de corupție. Impactul asupra societății

Introducere

În sens larg, corupție este abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Ca expresie a relației dintre autorități și cetățeni, corupția reprezintă folosirea discreționară a poziției sau a funcției, prin recurgerea la mijloace ilicite sau ilegale, în scopul obținerii unor interese personale sau de grup. Pentru ca o faptă de corupție să constituie infracțiune și, prin urmare sa fie supusă sancțiunilor penale, trebuie să întrunească elementele prevăzute de legea penală.

Coruptia este un fenomen mondial, si a-l restrange la tarile in dezvoltare ar insemna luarea unei atitudini inacceptabil de optimiste. Hans - Ludwig Zachert, seful Biroului Federal de Investigatii din Germania, a asemanat coruptia, ruginii: initial se manifesta pe ici pe colo, iar mai apoi se extinde pretutindeni

Corupția, ca fenomen social, a atras atenția spre studiul ei, încă din antichitate.Conform Dicționarului limbii române cuvântul “corupție” derivă din latinescul “coruptio-onis” și înseamnă stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie.

Fenomenul corupției este o problematică profundă, dezastroasă în toate formele ei. Prezent atât în statele în curs de dezvoltare cât și în cele dezvoltate, fenomenul degradează mentalități și stiluri de viată, stăvilește dezvoltarea democrației și a economiei bazată pe o piață liberă, prevenirea și combaterea fenomenului de corupție fiind primordială pe agenda europeană.

Mecanismele de combatere a fenomenului de corupție nu pot fi restrânse la precepte sau șabloane general aplicabile, dat fiind faptul că amploarea corupției este imposibil de determinat deși evaluarea circumstanțelor este cuantificabila. Esențial, atunci, este să conștientizăm, să identificăm, să prevenim și, acolo unde se impune, să sancționăm operativ și eficient faptele de corupție. Astfel, s-a născut conceptul de strategie de combatere a corupției, strategie anticorupție, care să țină seama de formele variate și complexe pe care corupția le înfățișează într-un stat de drept, care să pună accent pe domeniile cu cel mai mare risc la expunere și care să indice factorii determinanți care generează și întrețin - uneori chiar promovează - corupția.

Aspecte psihologice ale studiului corupției

Pericolul corupției este definit în primul rând prin ceea ca aduce daune morale și de altă natură aduse societății, mai ales dacă este conectat la infracțiuni din zonă activitate economica,crima organizată, furt major și delapidare, abuz de serviciu.

Va respecta o persoană legea sau nu -depinde de condițiile în care această persoană, cum reacționează la aceste decrete, cum ea le percepe, ceea ce este necesar pentru personalitate, a acționa în conformitate cu temeiurile legale existente și a ieșit în calea unui comportament ilegal. În ce direcție să se dezvolte - decizia acceptă individul.

Deci, în personalitate, poate exista proprietăți specifice și deformatii care o fac potențial sau activ pregătit pentru comportament corupt.

În primul caz, putem vorbi despre rezistență scăzută la corupție comportament.

În al doilea caz predispoziție.

Atmosfera morală și psihologică din societatea afectează grav nivelul corupție. Majoritatea oficialilor mai devreme sau mai târziu confruntat cu împrejurări în care mai întâi trebuie să facă o alegere: sun gata sa se ocupe sau nu cu coruptia.

Apariția acestor circumstanțe depinde demproblemele și condițiile discutate mai sus, care generează corupție și factori socio-psihologici.

Cele mai raspandite cauze ale coruptiei:

- Situația politică instabilă din țăra

- Nivelul scăzut de participare a cetățenilor la controlul statului

- Salarii mici care nu corespund calificărilor și responsabilităților de srviciu;

- O economie bazată pe cadouri, înțelegeri informale sau conexiuni

Ce se întâmplă atunci când unui om i se oferă o mită?

În acest moment se adresează la el, recunoscând capacitatea și autoritatea lui de a rezolva problema, susțin competența lui, în sprijinul competenței sale, profesionalism și funcție.

Cu o recompensă, o persoană cumpără atenție și o soluție personală la problema lor, iar acest lucru la rândul său, recunoaște capacitatea funcționarului de a rezolva problema și îi ridică stima de sine.