Autoagresivitatea Deținuților în Penitenciar

AUTOAGRESIVITATEA

Agresivitatea reprezintă un comportament violent şi destructiv orientat spre persoane, obiecte sau spre sine. Agresivitatea se referă la toate acţiunile voluntare orientate asupra unei persoane sau asupra unui obiect, acţiuni care au drept scop producerea, într-o formă directă sau simbolică, a unei pagube, jigniri sau dureri (Ranschburg, 1979). Agresivitatea rezidă în acele forme de comportament ofensiv, consumate pe plan acţional sau verbal, care în mod obişnuit constituie o reacţie disproporţionată la o opoziţie reală sau imaginară (Bogdan, 1983). Deşi există şi o agresivitate nonviolentă, de cele mai multe ori agresivitatea presupune atac deliberat, ofensivă directă, cu adresă ţintită, punere în pericol etc. Agresivul nu aşteaptă ca situaţia conflictuală să apară, ci caută să o provoace, uneori chiar printr-o acţiune de avertisment. El atacă intens şi numai la un pericol iminent fuge. Agresivitatea este un fenomen de convertire comportamentală spre o acţiune automată, neelaborată, persoana decăzând din nivelul autodeterminării morale (Pamfil & Ogodescu, 1976).

„Prin agresivitate, înţelegem un comportament verbal sau acţional ofensiv, orientat spre umilirea şi chiar suprimarea fizică a celorlalţi”.

Comportamentul agresiv poate fi orientat:

Contra propriei persoane (autoagresiune);

Spre distrugerea obiectelor investite cu semnificaţii sociale;

Heteroagresivitate (împotriva celorlalţi şi a conducătorilor).

Cele mai cunoscute forme ale agresivitaţii sunt: autoagresivitatea si heteroagresivitatea. Autoagresivitatea constă în îndreptatea comprtamentului agresiv spre propria persoană, exprimându-se prin automutilări, tentative de sinucidere sau chiar sunucidere. Heteroagresivitatea presupune canalizarea violenţei spre alţii, manifestându-se prin forme multiple, cum ar fi: omuciderea, tâlhăria, violul, tentativa de omor, vătămarea corporală.

J. Pinatel evidenţiaza două forme distincte ale agresivităţii: ocazionlă si profesională.

- Agresivitatea ocazională se caracterizează prin spontaneitate şi violenţă, fiind mai des întălnită în crimele pasionale.

- Agresivitatea profesională se caracterizează printr-un comportament violent, durabil, care se relevă ca o constantă a personalitaţii infractorului, acesta manifestându-se agresiv în mod deliberat, conşient.

Altă formă de agresivitate este cea instrumentală care se manifestă sub forma conflictelor individuale sau de grup, în condiţiile în care se intră în competiţie pentru o resursă de existenţă limitată, cum ar fi – teritorialitatea, dreptul de a lua primul masa. (Paulescu N., Instincte, patimi, si conflicte, Editura Fundaţia Anastasia, Bucuresti, 1995)

Prin violenţă înţelegem utilizarea forţei şi a constrângerii de către un individ în scopul impunerii voinţei asupra altora. Privarea de libertate favorizează apariţia şi dezvoltarea unor comportamente agresive.

Se poate ca unii deţinuţi să fie victime sau agresorii altora, conduitele lor agresive fiind fie incluse motivaţional prin crearea unor stări de mânie şi furie, fie determinate de efecte de grup, ca imitaţia coercitivă – comandată.

O formă extremă de agresivitate verbală şi fizică este a celor care sunt condamnaţi pentru delicte repudiate de mediul carceral, cum ar fi: violul cu incest, violul copiilor, uciderea copiilor, părinţilor, soţiei.

Ca formă de agresivitate specifică mediului apare sclavia, constând în folosirea de către deţinuţi a altora pentru menaj şi alte activităţi considerate înjositoare.

Putem afirma că mediul privativ de libertate dezvoltă un comportament agresiv care constă în respingerea agresivă a valorilor şi normelor de grup din exterior.

La infractor agresivitatea apare fie în situaţii frustrante, fie atunci când acesta comite infracţiuni prin violenţă. Agresivitatea şi violenţa nu pot fi separate de alte trăsături ale personalităţii infractorului. Astfel agresivitatea este strâns legată nu numai de intoleranţa la frustrare, ci şi de forţa exacerbată a trebuinţelor polarizate în plăcerea de a domina

( Mucchielli, 1981). Agresivitatea şi violenţa infractorilor este declanşată uşor şi datorită lipsei sentimentului de culpabilitate şi tendinţei de a considera actele lor drept legitime.

Unii autori au definit-o ca pe un mijloc de a face faţǎ sentimentelor dificile sau o pedepsǎ faţǎ de sine. Cu toate cǎ cel mai adesea se face la referire la acest act sub denumirea de autoagresiune, existǎ şi alţi termeni pentru acest comportament, termeni care au fost enunţaţi mai devreme.