Introducere în Psihologie - Teme

Deduceţi consecinţele neglijării celor cinci aspecte esenţiale ale faptului psihic.

Există cinci aspecte esenţiale ale faptului uman, şi anume: este global, există o analogie între observator si observant, este un ansamblu de semnificaţii, este atestarea unei prezenţe si se caracterizează prin reciprocitatea observaţiei.

a) Neglijarea aspectului că faptul uman este global ar duce la o percepere eronată a psihicului uman care este că un ansamblu de componente care depind unele de altele in functionarea lor . Psihicul se modelează permanent in funcţie de elementele cu care interactionează si fiecare element in parte are rolul său. Psihicul nu poate fi imparţit, descompus sau perceput altfel decât ca un tot unitar. De exemplu , în timp ce privim o persoană o percepem prin globalitatea psihicului uman , nu numai prin simpla percepţie.

Neglijarea aspectului că faptul uman este global ar duce la o interpretare trunchiată, greşita a psihicului.

b) Exista analogie intre observator si observat . Dacă observatorul ar neglija faptul ca observatul este subiect uman analog, observarea ar fi sortită eşecului pentru că observatul ar fi tratat ca un obiect si nu ca un subiect. Astfel, observatul ar avea reacţii de revoltă pentru ca s-ar simţi tratat de pe o pozitie de superioritate de către observator. Acest lucru l-ar putea inhiba pe cel observat, l-ar putea face sa se simtă inferior, l-ar determina să simtă ori să se comporte total diferit faţa de modul în care s-ar comporta in relaţia cu o persoană pe care ar simţi-o egalul său.

Neglijarea faptului că exista analogie între observator si observat ar duce si la o interpretare greşita a rezultatelor observaţiei pentru că trebuie să se aiba in vedere ca va exista şi o doza de subiectivism în aceste rezultate data tocmai de analogia dintre cele doua parţi.

c) Faptul psihologic este un ansamblu de semnificaţii . Dacă nu s-ar ţine cont de ansamblul de semnificaţii, nu s-ar putea face o analiză corectă a comportamenului subiectului dintr-un anumit moment. Faptul psihologic este un rezultat al trăirilor latente, ascunse ale subiectului şi de multe ori nu există identitate între ceea ce este în interior si ceea ce se transmite la exterior. Orice manifestare exterioară are o motivaţie interioară si este necesar să se ţina cont de acest aspect în analiza unui fapt psihologic pentru a se inţelege ce a determinat apariţia acelui fapt.

d) Faptul psihologic este atestarea unei prezenţe . Neglijarea acestui aspect ar duce la implicarea psihologului în situaţie, angajandu-se afectiv, într-un mod necontrolat, ceea ce ar duce la un rezultat total eronat al observaţiei . Psihologul nu ar mai privi cu obiectivitate situaţia în care este amplasată persoana. El trebuie să înteleagă o situaţie pe care subiectul a trăit-o .

e) Reciprocitatea observaţiei . Neglijarea acestui aspect ar duce la o observare incorecta, subiectivă. Ar putea să se întample că observatorul să dea dovada de un obiectivism exagerat şi atunci subiectul ar fi privit ca un obiect fară trăiri. Ori s-ar putea ca observatorul să se angajeze personal printr-o participare directă, ceea ce ar duce la modificarea cursului normal al evenimentelor astfel încat rezultatul observaţiei să aibă o puternică amprentă a subiectivismului său.

2. Argumentaţi natura contradictorie a psihicului.

Spunem că psihicul uman are o natură contradictorie, deoarece el prezintă o serie de însuşiri opuse:

a) psihicul este subiectiv şi obiectiv: subiectiv prin forma reflectării şi obiectiv prin conţinutul realităţii reflectate;

b) psihicul este material şi ideal: este material prin originea lui, deoarece el se naşte din materia nervoasă şi evoluează odată cu ea; în acelaşi timp însă, psihicul este ideal prin natura lui informaţională şi energetică;

c) psihicul este proces şi produs;este proces, adică el se prezintă ca ocurgere în timp, ca o desfăşurare temporală, ca o succesiune de etape de transformare;

d) psihicul se întâlneşte în stare interiorizată, adică latentă/ascunsă, cât şi în stare exteriorizată adică manifestă;

e) psihicul dispune de manifestări normale, dar şi de manifestări patologice,pe un fond putem pot exista manifestări mai ciudate, iar pe un fond patologic pot exista suficiente momente de normalitate;

f) psihicul este determinat si determinant, determinat deoarece este cauzat/provocat de stimuli externi, dar şi determinant, adică provoacă el însuşi anumite manifestări in mediul social.

3. Argumentaţi problemele specifice ale cunoaşterii psihologice.

Psihologia fiind o ştiinţa probalistă, prin cunoaşterea psihologică nu se ajunge la certitudine, ci la o cunoastere probalistică; din acest motiv in psihologie nu se poate stabili un diagnostic definitiv, ci doar un prognostic.Orice cunoaştere,deci si cea psihologică se realizează utilizând o serie de metode.În psihologie există tendinţa de împărţire a metodelor de cunoaştere în două categorii:

a) metode clinice (observaţia, convorbirea, metoda biografică)

b) metode psihometrice sau experimentale (experimentul, testul, chestionarul) Există diferenţe între cele două categorii de metode, care apar în funcţie de scopul urmărit, a gradului de precizie si obiectivitate în cunoaştere.Din punct de vedere al scopului, metodele clinice îşi propun o cunoaştere cât mai amanunţită a persoanei, în timp ce metodele psihometrice se orientează spre stabilirea rangului persoanei.Acest lucru face ca orientarea predominantă in cazul metodelor clinice să fie cea calitativă, iar in cazul metodelor psihometrice interpretarea predominant cantitativă.Gradul de precizie şi obiectivitate al metodelor clinice este mic, deoarece acestea sunt lipsite de criterii precise de interpretare, în schimb metodele psihometrice folosesc verificări statistice riguroase fiind mult mai exacte. O altă problemă intâlnită in cunoaşterea psihologică este semnificaţia informaţiei obţinute, dacă aceasta reprezintă esenţialul, care poate permite identificarea caracteristicilor fundamentale şi diferenţierea acestora.Pe lângă posibilitatea cunoaşterii empirice, realizată in timpul activităţilor cotidiene, există şi o cunoaştere sistematică, realizată cu mijloace ştiinţifice mult mai obiective (observaţia explicită, convorbirea, anamneza, ancheta, chestionarul, testele). Cunoaşterea trebuie să se realizeze urmărindu-se atât evoluţia în timp a subiectului, cât şi nivelul de prezentare a caracteristicilor sale la un moment dat.În primul caz organizarea investigaţiei se va realiza folosindu-se metoda longitudinală, în cel de-al doilea caz metoda transversală.