Izolarea - normalitate și patologie

De-a lungul timpului specia umană s-a dezvoltat mult mai repede decât orice altă specie existentă. Acest lucru a fost rezultat din crearea structurilor sociale încă de la începutul timpurilor. Societățile primatelor aveau în jur de 50 de membrii pe când cele umane erau formate din până la 200 de indivizi. Oamenii au supraviețuit deoarece au învățat să lucreze împreună prin metode de comunicare timpurii. Acest lucru a dus la păstrarea și transmiterea informațiilor descoperite de unul dintre membrii unei societăți și mai târziu îmbunătățirea acestora. Fără socializare nu am fi putut ajunge unde suntem în ziua de azi. Socializarea reprezintă un factor cheie în evoluția speciei umane.

Cel mai important factor definitor al speciei umane îl reprezintă limbajul simbolic. Oamenii sunt ființe ce doresc să socializeze constant. Calitatea de a fi om poate fi reprezentată de abilitatea de a comunica, de a ne adapta rețelei sociale. Dacă un copil dezvoltă limbajul puțin mai ciudat, distorsionat sau eșuează în a dezvolta abilități sociale, atunci viitorul lui este pus în pericol. Adică, dacă există probleme de dezvoltare a limbajului sau a comunicării în timpul creșterii, copilul are un risc mai mare să se izoleze social iar mai apoi supraviețuirea acestuia va fi pusă constant în pericol.

Oamenii ce se izolează social pot suferi în două moduri. Ei nu sunt conștienți de cum îi afectează izolarea și sunt satisfăcuți cu condiția aceasta iar al doilea mod este că ei sunt de părere că izolarea este o problemă atât de mare încât devin fixați pe ideea că trebuie să evadeze. Aceste atitudini complet diferite față de izolare apar în funcție de tipul persoanei, egosintoni sau egodistoni. În cadrul celor egosintoni, personalitatea acestora se adaptează izolării. Adică, dacă izolarea este naturală și nu este forțată iar persoana nu se simte bine când interacționează cu alte persoane, atunci preferă să rămână izolată. Pe de altă parte, cei egodistonici au o personalitate ce valorifică socializarea așa că această persoană este de părere că izolarea are un efecet negativ asupra sa și încearcă constant să socializeze cu alții pentru a dobândi abilități de socializare (Asociația Americană de Psihiatrie, 2013).

Persoanele introverte, anxioase ori depresive au nevoie de socializare mai mult decât cred chair dacă pentru un timp mai scurt decât persoanele extroverte deoarece aceștia se simt scurși de energie când sunt înconjurați de persoane pentru prea mult timp. Ei ajung să se ferească de persoane iar acest lucru le poate agrava condiția. Persoanele extroverte își iau energia de la alte persoane. Acest tip de persoane nu pot trăi fără socializare fie ea virtuală sau față în față. Dacă aceștia stau închiși în casă, izolați de prieteni, ei pot ajunge să aibă episoade depresive.

În ziua de astăzi adolescenții sunt familiari cu telefoanele, calculatoarele, internet etc iar comunicarea dintre ei cu ajutorul acestor dispozitive este extrem de ușor de realizat. Cu cât aceștia petrec mai mult timp în lumea virtuală cu atât aceștia se izolează mai mult. Acest tip de izolare a fost descoperit recent ea fiind răspândită de către dezvoltarea rapidă a tehnologiei. Dacă ne gândim câteva secunde de câte ori am ales să scriem un mesaj cuiva în loc să sunăm vom observa cât de mult încercăm să scurtăm toate lucrurile pe care le facem și cum aceste noi metode de comunicare ne împing spre izolare.

Aceste noi metode de comunicare au și un impact pozitiv asupra lumii. Fără comunicarea online pe platforme speciale noi nu ne-am fi putut continua activitățile: fie didactice, fie să ne continuăm munca de acasă sau chiar să vorbim cu prietenii în aceste perioade de izolare.

Izolarea egosintonică este foarte interesantă. Din punctul de vedere al unui om normal este irațional ca o ființă sociabilă, omul, să privească izolarea ca fiind un lucru pozitiv. Izolarea de acest tip este reală și este datorată separării a două lumi de către persoana egosintonică. Așadar, persoana izolată separă lumea reală de lumea sa mintală, subiectivă, așadar ambele lumi își pierd sensul. Lumea internă a acestei persoane are puterea și este cea preferată. De aceea persoana în cauză alege să stea izolată neavând nici un interes pentru lumea reală, cea de afară. Putem spune că ele trăiesc în mintea proprie. Ei distorsionează realitatea după propriul plac. Acest fenomen apare la persoanele care visează cu ochii deschiși și aparele și la persoanele care au o tulburare psihotică cum ar fi schizofrenia.

Dacă o persoană aflată în izolare încearcă să scape de această stare atunci ea se află în izolare egodistonică. În acest caz, îi clasificăm în două tipuri. Unul este în izolare din cauza mediului extern. Aceasta este o persoană care nu dorește să fie izolată dar este nevoită și forțată. Al doilea tip este izolat din cauză proprie. Acest tip de persoană nu este forțată în a se izola și izolarea vine de la sine din cauza unui factor inevitabil.

Un exemplu al izolării din cauza factorilor externi sunt cei izolați din cauza agresorilor sau cei alungați dintr-o comunitate. Agresorii reprezintă o mare problemă în rândul adolescenților. Acest fenomen a apărut din cauză că multe persoane izolează altele intenționat. Deoarece victima unui agresor este mereu izolată de ceilalți, aceasta ajunge să aibă traume emoționale și chiar să intre în depresie.