Memoria și Varsta

MEMORIA ŞI VARSTA

Memoria nu este statica nici finita, dimpotriva, dispune de o dinamica interna (procese ce se succeda) şi de o dinamica in timp (evolutie de la simplu la complex) (Zlate 1999)

Memoria evolueaza cu varsta omului.

Particularitati ale memoriei pe intervale de varsta:

1. Perioada 0-3 ani – memoria copilului are caracter spontan, este de scurta durata pentru ca urmele lasate pe scoarta cerebrala de procesele nervoase dureaza putin.

La 2-3 ani, odata cu insusirea limbajului apar reproduceri simple. Memoria este involuntara, mecanica, de scurta durata.

O investigatie ampla asupra memoriei sugarilor a fost efectuata de Carolyn Rovee – Collier. Ea a generat sugarilor situatii care sa-i intereseze şi sa le ofere motivatii.

A suspendat un element mobil deasupra tarcului in care se afla copilul şi prin atasarea acestui element la picior. Atunci cand sugarul da din picioare, elementul mobil se misca.

Obiectul mobil este reintrodus dupa o intrerupere intre 1 –14 zile. Se constata ca sugarii in varsta de 2 luni şi de 3 luni prezinta retinere la nivelul memoriei dupa o intrerupere de 2 zile.

Cei in varsta de 3 luni evidentiaza retinere chiar şi dupa o saptamana de la intrerupere.

Procesul invatarii are loc in conditii specifice (copii instruiti pentru elementul mobil alcatuit din cuburi galbene nu vor reactiona la elementul mobil alcatuit din fluturi de metal).

Daca copii sunt instruiti cu o gama de elemente mobile diferite, se produce o generalizare (prezentarea unui nou element mobil determina bataia din picior a sugarului).

Sugarul este sensibil la context: daca e testat in dormitor şi nu in tarcul rezervat testelor, el nu va mai da din picioare.

 Memoria autobiografica a copiilor mici

Cercetari in acest sens au fost efectuate de Katherine Nelson care a realizat insemnari zilnice asupra copiilor de 21 – 27 de luni.

La copiii mici se constata existenta memoriei amplasarii obiectelor (unde tine bunica cutia cu biscuiti, unde le-a fost ascunsa jucaria). Copiii mai mari şi-au putut aminti unele evenimente (ca un copil a rupt o jucarie).

Un exemplu este cazul unei fetite, Emily (Nelson), care monologa in patutul ei înainte de a adormi. Monologul ei seral a fost inregistrat intre 21 şi 36 luni.

La varsta de 21 de luni ea deja reactualiza evenimente care se petrecusera cu 2 luni in urma (ca masina familiei fusese avariata).

La 24 de luni formula reguli explicite, de generalizare (“ Nu poti merge la subsol in pijama”).

La 36 de luni monologul s-a incheiat şi s-a incheiat şi studiul.

In aceasta relatare a fost pusa in evidenta memoria episodica şi intr-o oarecare masura memoria semantica care se pare ca se dezvolta interactiv.

Copiii mici pot invata şi isi pot aminti. Pe de alta parte, ritmul uitarii este foarte rapid in cazul sugarilor in varsta de 2-3 luni.

S-au incercat modalitati de regasire a informatiilor din primul an de viata, aplicate adultilor. O cale este hipnoza şi regresia in timp, care are o problema de interpretare a rezultatelor (evocarile sunt amintiri adevarate sau e incurajat sa fabuleze de către terapeut).

2. Perioada 3-7 ani

Insuficienta dezvoltare a inhibitiei face ca memoria copilului sa fie nediferentiata, difuza, incoerenta, haotica.

La acesta varsta predomina memoria intuitiv-plastica, coerenta şi afectiva (se retin figurile şi evenimentele care provoaca emotii puternice).

La 4 ani face efort pentru a fixa şi a pastra regulile jocului.

La 5-6 ani incepe sa utilizeze elemente de intiparire, fixare şi reproducere. Creste rapiditatea, volumul si fidelitatea reactualizarii.

Apare data primelor amintiri personale, incerte, mai ales de tip afectiv.

Intervine asa-numitul fenomen de amnezie infantila. Data primei amintiri personale de situeaza la varsta de 2-3 ani.

Amnezia infantila are 3 interpretari:

a. interpretarea frudiana (amnezia se produce datorita reprimarii de către copii a instinctului sexual fata de parinti) nu implica uitarea rapida observata la inceputul copilariei (e putin probabil ca sugarii in varsta de 3 luni sa uite jucaria mobila pentru ca trebuiau sa-şi reprime amintirile lubrice fata de parinti). Nu se cunoaste un caz obiectiv care sa confirme ipoteza lui Freud, ca atare are numai o importanta istorica (1999, Alan Badderley)