Natura conflictelor și sursele posibile pe care le generează

1. TIPURI DE CONFLICT

1.1. CE ESTE CONFLICTUL?

Conflictul este un dezacord care duce la tensiuni între oameni.

Este un proces social în care fiecare parte implicată în interacţiune percepe faptul că interesele şi obiectivele sale sunt negativ afectate de către cealaltă parte prezentă.

Nu există două conflicte identice, ci doar tipare comune. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor. Există indicii care variază de la evident la subtil. Acestea sunt cheile conflictului, simptome, indicatori, stadii sau tipuri distincte ale conflictelor.

1.2. TIPURI DE CONFLICTE

Conflictele sunt adesea combinate sau se acoperă unul pe altul. Util ar fi să identificăm punctul central într-un conflict pentru a decide cum să îi facem faţă.

A. Din punct de vedere al cauzelor generatoare conflictele pot fi:

1. Conflicte generate de informaţii şi date

Cauza acestor conflicte o reprezintă informaţiile eronate sau dezinformarea, punctele de vedere diferite asupra unor date existente, sublinierea unor date în detrimentul altora pentru a conduce către minimalizarea poziţiei unui grup în raport cu altul sau altele.

2. Conflicte de relaţionare

Apar ca urmare a emoţiilor puternice, stereotipurilor şi lipsei de comunicare, pe fondul unei creşteri a lipsei de resurse.

Acest tip de conflicte este cel mai previzibil, întrucât este legat de un element palpabil, nivelul de trai. Nivelul de trai scăzut sau la limita zonei de risc social, incapacitatea de a asigura traiul zilnic provoacă emoţii puternice. Reacţia imediată constă în apelarea la stereotipuri, distorsionarea comunicării şi chiar blocarea acesteia, cu efecte negative în coeziunea socială. Excluderea socială este efectul major al acestui tip de conflicte.

3. Conflicte generate de valori diferite

Aceste conflicte sunt specifice societăţilor constituite de grupuri cu percepţii diferite asupra standardelor şi ideilor privind comportamentul, au credinţe diferite, sunt în general caracterizate prin diferenţe ideologice majore.

Datorită identificării la nivel personal, ca indivizi sau constituenţi ai grupului, cu valorile susţinute de grup, acest tip de conflict este foarte sensibil, în sensul că orice atingere a valorilor specifice poate duce către escaladarea stării conflictuale. Dacă există şi un precedent violent într-un astfel de conflict, evoluţia lui este cu atât mai previzibilă.

4. Conflicte structurale (sau de satisfacere a nevoilor)

Sunt cauzate de distribuţia inegală a puterii şi resurselor. Distribuirea resurselor este percepută ca injustă şi identificată ca fiind cauzată de modul de exercitare a puterii, atunci când este deţinută de una sau alta dintre părţi. Durata constrângerilor, paternitatea confruntărilor distructive anterioare şi factori de ordin geografic şi rezidenţiali sunt elemente care pot amplifica tensiunile dintre părţile aflate în conflict.

În aceste conflicte una dintre părţi se consideră dezavantajată, iar cealaltă devine susţinătoarea regulii care a favorizat-o. Realizarea echilibrului presupune o atitudine pozitivă a celor avantajaţi faţă de grupul dezavantajat, iar managementul acestui tip de conflicte implică voinţa politică.

5. Conflicte de interes

Interesele colective ale grupurilor pot intra în divergenţă cu interesele altor grupuri sau cu cele ale autorităţii. Interesele colective sunt rezultatul nevoii de protecţie a grupurilor şi orice atingere a acestora induce sentimentul de teamă şi o reacţie de autoapărare.

B. Din punct de vedere al sferei de cuprindere conflictele pot fi:

1. intrapersonale

2. interpersonale

3. intergrupuri

Ca moduri de manifestare ale conflictelor putem menţiona:

A. DISCONFORTUL

Este un sentiment intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă este neclar. Recunoaşterea acestui sentiment implică şi o reacţie promptă pentru înţelegerea acestuia şi intervenţia în rezolvare pentru ca acesta să nu degenereze în tensiune, neînţelegere şi/sau criză.