Printre ipostazele psihicului, subconștientul

Rezumat:

Subconstientul se afla amplasat intre constient si inconstient, iar continuturile sale sunt mai apropiate de constient decat de inconstient. Termenul a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, primind denumiri diverse – postconstiinta, preconstiinta, inconstient normal.

Datorita faptului ca subconstientul dispune nu numai de continuturi specifice, dar si de mecanisme proprii, aceasta notiune nu poate sa fie nici ignorata, nici redusa sau identificata cu alte ipostaze. Continuturile specifice se refera la totalitatea amintirilor, automatismelor, deprinderilor, stereotipurilor. Dorinte infantile, perceptii subliminale, experiente uitate, reminiscente obscure subzista in aceasta zona imprecisa a subconstientului.

Subconstientul este indispensabil pentru desfasurarea unei activitati mentale constiente independente, adica in absenta influentei directe a obiectelor sau fenomenelor externe.

Autosugestia implica un mesaj care este repetat des (de cateva ori pe zi) pana cand este acceptat ca fiind adevarat de catre mintea noastra, comportamentul modificandu-se in consecinta. Dincolo de rolul autosugestiei si vizualizarii in schimbarea paradigmelor de gandire, ele pot juca un rol important in imbunatatirea sanatatii, constatandu-se ca cca. 10-20% din populatie pot obtine performante uluitoare in acest sens, performante care pot merge pana la suportarea de interventii chirurgicale fara anestezie. De asemenea, in cazul bolilor ce implica sistemul imunitar se pot obtine imbunatatiri remarcabile daca focalizarea si increderea in capacitatea corpului de a se vindeca este substantiala.

1. Elemente teoretice

Primul lucru care trebuie mentionat referitor la subconstient este ca acesta se afla in raport de subordonare fata de constient, altfel spus, ceea ce noi acceptam ca adevarat, dupa ce trecem respectivul fapt prin prisma spiritului critic al mentalului constient, va fi acceptat automat si de catre subconstient. A accepta constient ceva este in aceasta acceptiune o acceptare deplina, de genul celei ca „soarele va rasari maine dimineata’’, nu o acceptare cu indoieli sau dubii privind valoarea de adevar a mesajului.

„Pe scurt, subconstientul ar putea fi definit prin continutul memoriei de lunga durata, care nu se afla antrenat in momentul dat in fluxul operativ al constiintei, dar care poate fi constientizat in situatii adecvate. El cuprinde (...) informatii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, stari de set (montaj) perceptiv si intelectual, tonusul emotional (fondul dispozitional), motive. Ca sfera, subconstientul este incomparabil mai intins si mai bogat decat inconstientul, cat si decat constientul.” (Golu, 2002, p. 98)

Subconstientul se afla amplasat intre constient si inconstient, iar continuturile sale sunt mai apropiate de constient decat de inconstient. Termenul a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX, primind denumiri diverse – postconstiinta, preconstiinta, inconstient normal.

Datorita faptului ca subconstientul dispune nu numai de continuturi specifice, dar si de mecanisme proprii, aceasta notiune nu poate sa fie nici ignorata, nici redusa sau identificata cu alte ipostaze. Continuturile specifice se refera la totalitatea amintirilor, automatismelor, deprinderilor, stereotipurilor. Dorinte infantile, perceptii subliminale, experiente uitate, reminiscente obscure subzista in aceasta zona imprecisa a subconstientului.

Mecanismele, pe de cealalta parte, se refera la reasezari, rearticulari si reevaluari ale elementelor componente si chiar programe pentru activitatile constiente viitoare. Un exemplu concret in aceasta directie il constituie fenomenele de reminiscenta, de reproducere selectiva si reproducere fabulatorie a unor informatii, evenimente sau experiente anterioare.

In ceea ce priveste mecanismele de autointretinere si autoconservare pe care subconstientul le detine, acestea sunt stimulate de sus , prin fluxurile constiintei si de jos – prin fluxurile inconstientului.

Subconstientul este indispensabil pentru desfasurarea unei activitati mentale constiente independente, adica in absenta influentei directe a obiectelor sau fenomenelor externe.