Inconștientul

3. Inconstientul  ipostaza a psihicului

- inconstientul si structura psihicului

- desexualizarea inconstientului la A. Adler. Compensare, supracompensare, pseudocompensare

(Zamfirescu V. Dem, Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana pag 221-293)

Descoperirea inconstientului de catre Freud a schimbat viziunea existenta despre psihic, care de acum inainte nu va mai putea fi identificat cu constiinta.

Intr-o teorie a decentrarii conceptiei despre om, descoperirea inconstientului poate fi situata alaturi de teoria coperniciana si de teoria evolutiei din bilogie. Asa cum, prin teoria coperniciana, pamantul si implicit omul, pierd privilegiul de a se afla in centrul lumii planetelor, pamantul devenind o planeta printre altele; asa cum, in conformitate cu teoria evolutie speciilor, omul pierde privilegiul de a fi incununarea creatiei, devenind o specie printre altele, rezultat al mutatiilor si selectie, tot astfel, in virtutea descoperirilor psihanalizei, Eul pierde si privilegiul de a fi stapan in lumea interioara, dovedind ca este adesea supus fortei inconstientului, omniprezent in gandurile, actiunile si operele noastre culturale.

In interiorul psihanalizei freudiene au existat doua teorii despre psihic si structura sa, diferite atat ca grad de elaborare, cat si in ce priveste conceptia despre inconstient si locul sau in viata psihica.

In prima teorie, mentinuta pana in 1920, psihicul era impartit in trei instante: constient, preconstient, inconstient, intre cele trei sisteme existand cenzuri care controleaza trecerea dintr-unul in altul. Aceasta teorie pare sa aiba ca obiectiv gasirea unui loc inconstientului, care apare ca substantiv (instanta) in structura psihicului. Separarea in instante face inteligibil conflictul psihic care se desfasoara intre instante.

In cea de a doua teorie, inconstientul nu mai este o instanta de sine statatoare, desemnata in planul teoriei printr-un substantiv, ci un atribut al fiecareia dintre cele trei instante care structureaza psihicul (se, eu, supraeu)  un adjectiv. Ceea ce presupune ca inconstientul nu mai este echivalent cu refulatul, si Eul are o dimensiune inconstienta, de asemenea si Supraeul, instanta care incorporeaza valorile fundamentale ale vietii culturale, este in mare parte inconstient.

SE  instanta pulsionala a psihicului

Se-ul constituie dimensiunea instinctuala (pulsionala) a inconstientului. Continuturile sale sunt reprezentantii psihici ai instinctelor, in cea mai mare parte inconstiente.

Se-ul este rezervorul de energie al psihicului, intra in conflict cu Eul si Supraeul si constituie materialul din care se formeaza Eul si Supraeul. Cele doua instincte / pulsiuni fundamentale sunt instinctul mortii (caruia ii corespunde principiul repetitiei) si instinctul vietii (caruia ii corespunde prinsipiul placerii si forma sa modificata  principiul realitatii).

Se-ul preia continuturile inconstientului, dar nu mai epuizeaza sfera de cuprindere a lui, pentru ca inconstientul nu se mai suprapune cu refulatul. Eul se dezvolta din Se, Se-ul preia integral caracteristicile functionarii inconstientului: predominarea proceselor primare, organizare complexuala, dualismul fortelor pulsionale si al principiilor care le corespund.

EUL  instanta de comanda si control a psihicului

Centrat in jurul constiintei, ingloband preconstientul si avand o dimensiune inconstienta, Eul organizeaza intreaga activitate psihica. Scopul sau este de a armoniza cerintele realitatii externe cu cerintele Se-ului si Supraeului. Cea mai importanta functie a Eului este autoconservarea organismului, apoi are functia de testare a realitatii, pentru adaptare, distingerea realitatii psihice de realitatea externa. A treia functie importanta a Eului este modificarea realitatii in functie de scopurile sale. Una din functiile interne ale Eului este controlul Se-ului, al vietii instinctuale. Eul dispune de o serie de mijloace defensive  mecanisme de aparare ale Eului, care alcatuiesc dimensiunea inconstienta a Eului

Eul se formeaza din Se si parcurge o serie de etape pana la atingerea maturitatii. La inceput, Eul in formare coincide cu Se-ul si se pune total in slujba realizarii cerintelor acestuia. Caracteristic pentru primele luni din viata copilului, este Eul ideal (faza de deplina coincidenta intre Eu si Se). Maturitatea psihica este atinsa in momentul in care Eul dobandeste autonomie in raport cu celelalte instante psihice

SUPRAEUL  sau inconstientul de sus

Supraeul, in cea mai mare parte inconstient, are functii spirituale: de constiinta morala, autoobservare, de formare a idealurilor.

Supraeului ii corespunde termenul de cenzura a visului, din prima teorie despre psihic. Formarea Supraeului este legata de declinul complexului Oedip (in jurul varstei de 5-6 ani). Este vorba de renuntarea la dorintele oedipiene (iubire pentru parintele de sex opus si ostilitate fata de parintele de acelasi sex, perceput ca rival) si interiorizarea interdictiilor reprezentate de parinti in urma unui proces de identificare.

Mijloace de aparare ale Eului

Apararea se refera la un proces prin intermediul caruia constiinta este ferita de excitantii interni periculosi, conflictuali (pulsiuni, dorinte, sentimente), precum si de excitantii externi foarte puternici, posibile surse de traumatisme. Wohlfram Ehlers

Altfel spus, influentele interne sau externe care ameninta integritatea si stabilitatea echilibrului bio-psiho-social al individului sunt supuse unui proces intern de modificare, ingradire sau reprimare.

Rationalizarea  procedura prin care subiectul incearca sa dea o explicatie coerenta din punct de vedere logic si acceptabila din punct de vedere moral unei atitudini, idei, sentiment ale caror adevarate motive nu sunt percepute (Laplanche si Pontalls)

Refularea  pana in 1915 Freud a considerat ca inconstientul este echivalent cu refulatul, cu istoria infantila a libidoului (refularea secundara, cea propriu-zisa). In acceptia freudiana, refularea este un mijloc de parare indreptat impotriva reprezentantilor pulsiunii (ganduri, imagini, amintiri).

Dupa E. Roudinesco si M. Plon, prin refulare trebuie sa intelegem procesul care vizeaza mentinerea in inconstient a tuturor ideilor si reprezentarilor legate de pulsiuni si a caror realizare, producatoare de placere, ar afecta echilibrul functionarii psihice a individului, devenind sursa de neplacere.

Regresia  procesul psihic prin intermediul caruia un subiect individual sau colectiv se intoarce la un nivel anterior al dezvoltarii psihice, fie ca este vorba de gandire, sentiment, comportament

Formatiunea reactionala  atitudine sau comportament opuse ca sens unei dorinte pulsionale refulate si constituite ca reactie la aceasta (ex. pudoarea care se formeaza ca reactie la tendintele exibitioniste)

Identificarea cu agresorul  procesul inconstient trait de Eu in momentul in care, urmarind un scop defensiv, se transforma intr-un aspect al obiectului.

Proiectia  procesul psihic prin care subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in afara sa, in persoane sau lucruri, calitati, dorinte, sentimente care ii apartin, dar pe care nu le cunoaste sau refuza sa le accepte (Laplanche si Pontalls)