Psihologia Învățării în Pedagogia Școlară

Psihologia reprezintă studiul ştiinţific al comportamentului minţii umane. Psihologia învăţării este studiată pentru că această activitate cerebrală superioară stă la baza tuturor acţiunilor noastre,şi datorită acumulării de informaţii civilizaţia noastră a putut să atingă stadiul actual.

Învăţarea,reprezintă acumularea de noi cunoştinţe sau dezvoltarea abilitaţilor de a desfăşura noi activităţi.În mod obişnuit,când discutăm despre învăţare ne gândim la o activitate ce are loc într-o şcoală,dar o mare parte din acest proces are loc în afara sălilor de clasă,iar oamenii continuă să înveţe şi după terminarea studiilor de-a lungul întregii lor vieţii.

Chiar înainte de a pătrunde pe băncile şcoli, copiii mici învaţă să meargă,să vorbească,şi sa îşi folosească mâinile pentru a utiliza jucării,mâncare sau alte obiecte.Ei îşi folosesc toate simţurile pentru a învăţa despre piesajele,sunetele,gusturile şi mirosurile înconjurătoare.Învaţă cum să interacţioneze cu părinţii,cu alţi copii şi cu alte persoane importante din mediul lor.În momentul în care pătrund în şcoală copiii acumulează cunoştinţe de bază cum ar fi:cititul,scrisul şi matematica simplă.Continuă,de asemenea să înveţe multe lucruri şi în afara orelor de curs;învaţă,de exemplu,care gen de comportament este recompensat şi care este pedepsit,conştientizând astfel pentru prima dată diferenţa dintre bin şi rău.Capătă şi aptitudini sociale pentru a interacţiona cu alţi copiii.

După ce termină şcoala,oamenii trebuie să înveţe să se adapteze la multiplele schimbări ce le afectează viaţa,cum ar fi căsătoria,creşterea copiilor,găsirea şi păstrarea unui loc de muncă.

Datorită faptului că învăţarea continuă de-a lungul vieţii şi afectează aproape toate activităţile noastre,studierea învăţării este importantă în mai multe domenii diferite.Profesorii trebuie să înţeleagă cele mai bune metode de a educa copiii.Psihologii,asistenţii sociali,criminaliştii ca şi alte categorii de lucrători de resurse umane au nevoie să înţeleagă cum anumite experienţe schimbă comportamentul uman.

Învăţare se află în strânsă legătură cu memoria,care reprezintă stocarea de informaţii în creier. Psihologii care studiază memoria sunt interesaţi de modul în care acest proces are loc şi de felul cum creierul foloseşte informaţiile atunci când acestea sunt necesare.Spre deosebire de aceştia,psihologi care studiază procesul de învăţare sunt mai mult interesaţi de schimbările de comportament ce au loc ca urmare a experienţelor prin care a trecut o persoană.

Există mai multe forme de învăţare,cuprinse în diferite grade de dificultate de la simplu la complex.Formele simple de învăţare implică un singur stimul.Un ‘stimil’ este un factor care poate fi receptat cu ajutorul simţurilor ca:văzul,auzul,gustul sau simţul tactil.Într-o formă de învăţare cunoscută sub numele de ‘condiţionarea clasică’,oamenii învaţă să asocieze doi stimuli care apar într-o succesiune,cum ar fi fulgerul urmat de tunet.În cadrul condiţionării operative învaţarea apare prin formarea unei asociaţii între comportament şi consecinţele acestuia(recompensa şi pedeapsa).Oamenii,ca şi animalele,pot învăţa şi prin observaţie- care presupune urmărirea altora desfăşurând activitaţi.Forme mai complexe de învăţare sunt necesare pentru obţinerea unor abilitaţi ca:limbajul,ideile sau chiar forme ale mişcării.

Teorii diferite despre învăţare îi ajută pe psiholgi să înţeleagă,să prevadă şi să controleze comportamentul uman.De exempul psihologii educaţionali au elaborat mai multe modele matematice ale învăţării care prevăd probabilitatea ca o persoană să dea un raspuns corect la o anumită întrebare;aceste teorii matematice sunt folosite pentru a creea reacţii automatizate în învăţarea cititului,matematicii şi a limbilor străine.

Pentru a înţelege adversia emoţionala a unui copil faţă de şcoală,poate fi folosită teoria clasică a condiţionării susţinută de psihologul rus I.P.Pavlov.Aceasta descrie cum stimuli care apar în aceelaşi timp pot genera răspunsuri similare.

Pentru a justifica comportamentul emoţional al copiilor faţă de şcoală,pot fi folosite şi ‘teoria întăririi legăturilor’ a lui Thorndyke sau cea a psihologului american B.F.Skinner,depre behaviorismul uman.

Această din urmă teorie vine ca o completare a teoriei lui Pavlov, despre modul în care recompensa formează şi menţine comportamentul.Violenţa şcolară şi vandalismul pot fi parţial înţelese prin teoria învăţării sociale a psihologului canadian Albert Bandura,care descrie condiţiile prin care oamenii au tendinţa de a imita anumite modele.

Teoria procesării informaţiilor este folosită pentru a înţelege cum oameni rezolvă diferite probleme prin analogii sau metafore.

Deşi psihologii care au studiat învăţarea şi-au concentrat atenţia pe condiţionare clasică,cea operaţională şi pe învăţarea prin observaţie,au fost avute în vedere şi concepte mai noi ca acele privind acumularea de cunoştinţe din limbaj,lectură,ascultare;formarea de concepte şi abilitaţi