Psihopedagogie Specială

Definirea psihopedagogiei speciale: (defectologia) a aparut din necesitatea solutionarii problemelor pe care le pun copiii cu diferite handicapuri, a caror instructie si educatie trebuie sa se subordoneze scopului integrativ. Solutia – recuperare si întelegere sociopedagogica.

Emil Verza - este stiinta care se ocupa de studiul particularitatilor psihice a persoanei cu handicap, de instruirea si educatia lor, de evolutia si dezvoltarea psihica, de modalitatile corectiv - recuperative pentru valorificarea potentialului uman existent si formarea personalitatii lor în vederea integrarii socio-profesionale cât mai adecvate.

Psihologia presupune un caracter teoretic si unul practic aplicativ.

Pentru dezvoltarea personalitatii si valorizarea maxima a potentialului uman si la copii fara deficiente se cere o asigurare diferentiata a educatiei, cu atât mai mult la persoanele cu deficiente se impune o abordare specifica pentru fiecare categorie. Apar domeniile psihologiei speciale:

- oligofrenie psihopedagogica (psihopedagogia deficientilor mintali) – aspecte psihologice, psihodiagnoza, educatie, recuperare, integrarea copiilor cu deficiente mintale.

- Tiflopsihopedagogia (psihopedagogia persoanelor cu deficiente vizuale) – probleme psihologice si pedagogice ale persoanelor cu deficiente de vedere

- Surdopsihopedagogia – particularitatile psihofiziologice ale persoanelor cu deficiente de auz

- Logopedia – prevenire si corectare a problemelor de limbaj

Metodele corectiv-recuperatorii specifice fiecarui domeniu se aleg în functie de :

- gravitate

- vârsta

- posibilitati de compensare .

Probele pot fi abordate distinct sau comune :

- cunoasterea specificului dezvoltarii celor cu deficiente,

- cunoasterea posibilitatilor de compensare

- elaborarea unor principii si metode si prin care sa se dezvolte cât mai armonios.

Delimitari conceptuale

- în literatura de specialitate exista termeni specifici pentru persoanele care se abat de la normalitate,(ca semnificatie generala) privind întreaga dezvoltarea psihofizica a persoanei, unele aspecte ramânând în urma (fizic, senzorial, mintal);

- normal – adaptare echilibrata la mediu si raportare la grup de aceeasi vârsta si mediu cultural

- anormal – abateri peste standard, insuficiente retard în dezvoltare, abateri comportamentale , afectiuni fizice;

- OMS ( Organizatia Mondiala a Sanatatii), Philip Wood prezinta trei aspecte în abordarea problemelor

- Aspect organic - deficienta

- Aspect functiona l- incapacitate

- Aspect social – handicapul propriu-zis

- Deficienta este anomalie a unei structuri fiziologice, anatomice definitiva sau temporara ca urmare a unui accident sau a unei boli. Cuprinde cinci categorii: mintale, senzoriale, fizice, de limbaj, de comportament. Elementul generic de deficienta include termeni ca :

- Deficit - conotatia cantitativa a deficientei

- Infirmitate – absenta, diminuarea notabila a unor functii importante (de regula ne referim la cei cu deficiente motorii accentuate dar si la cei cu deficiente mintale profunde care necesita o protectie permanenta)

- Invaliditate – pierderea , diminuarea, capacitatii de munca

- Incapacitatea – este aspectul functional al deficientei si reprezinta pierdea sau diminuarea posibilitatii de a realiza o activitate motrica sau cognitiva sau un comportament. Apare în urma unor deficiente si se refera la actiunile si comportamentele considerate importante în viata cotidiana ( de comunicare, de locomotie, de orientare, de îngrijire corporala).

- Handicapul – reprezinta aspectul social, fiind rezultatul unei deficiente care împiedica îndeplinirea unui rol normal pentru o anumita persoana în functie de : vârsta, sex, factori sociali si culturali. În O.N.U: se specifica ca handicap functionarea relatiei persoanei deficiente cu mediul ei, care survine când persoana întâlneste obstacole materiale, culturale, sociale care nu-i permite sa acceada la diferite sisteme sociale disponibile pentru altii, participarea pe picior de egalitate fiind îngradita. Categorii de handicap sunt cele de : independenta fizica, independenta economica (cheltuielile de compensare depasesc posibilitatile subiectului), de integrare sociala si de mobilitate.