Relația ergonomiei cu psihologia muncii

CE ESTE ERGONOMIA?

Multitudinea în ceea ce priveste definitiile date, releva faptul ca definirea acesteia a suscitat dificultati. Definitia data (ultima dupa multe altele) de catre I. E. A. (Asociatia Ergonomica Internationala) vizeaza urmatoarele aspecte: "Ergonomia (factorul uman), este disciplina stiintifica, care consta în întelegerea relatiilor dintre om si alte elemente ale unui sistem si aplicarea metodelor, teoriilor si datelor adecvate pentru a creste bunastarea omului si performanta sistemului în general. Ergonomistul este cel care contribuie la conceperea si evaluarea sarcinilor de munca, a posturilor de munca, a produselor muncii, dar si a mediilor si sistemelor muncii în scopul de a le face compatibile cu nevoile, abilitatile oamenilor, dar tinând cont totodata si de limitele acestora."

Iata definitia propusa de Jacques Leplat, Director onorific al Scolii Practice de Studii Superioare Paris:

"Ergonomia este o tehnologie a carui obiect îl reprezinta conceperea si/sau amenajarea sistemelor om-masina sau, într-o maniera mai larga, a situatiilor de munca, în functie de anumite criterii dintre care cele mai importante caracterizeaza bunastarea muncitorilor (sanatate, securitate, satisfactie, confort, etc.) si eficacitatea acestor sisteme (productie, fiabilitate, adaptabilitate, etc.)

O dezbatere care nu este înca încheiata în ergonomie este aceea legata de clasarea acesteia printre stiinte sau printre tehnologii. Ceea ce defineste stiinta este viziunea sa epistemica, care conduce la constituirea unui corp organizat de cunostinte. Aceste cunostinte sunt rezultate din diverse discipline stiintifice sau chiar din analiza unei situatii concrete. Rezultatele punerii în aplicare a acestor cunostinte contribuie la formarea unui câmp de cunostinte proprii ergonomiei, original în raport cu alte discipline stiintifice, de la care ea s-a împrumutat.

CE ESTE PSIHOLOGIA MUNCII?

Psihologia muncii trebuie văzută ca ramură a psihologiei care se ocupă de condiţiile psihologice şi consecinţele muncii. Obiectul ei îl constituie deci analiza componentelor psihologice ale diferitelor activităţi, precum şi factorii psihologici care contribuie la sporirea eficienţei şi satisfacţiei în muncă. Atunci când se fac referinţe la domeniul muncii se utilizează termeni diferiţi: psihologia muncii, psihologia industrială, psihologie industrială şi organizaţională, psihologia muncii şi organizaţională etc. Trebuie să reţinem ideea că psihologia muncii este o noţiune cu extensiune largă, ea vizează munca desfăşurată în diversele ramuri ale economiei: agricultură, transporturi, comerţ etc.

Într-o maniera concisa poate fi definita ca si studiul activitatii omului în situatia de munca. Aceasta activitate are ca si proprietati esentiale, în ceea ce-l priveste pe individ în mediul muncii:

1. De a se forma prin învatare

2. De a respecta anumite reguli, constrângeri

3. De a se pune în raport cu ceilalti.

Psihologia muncii este adesea plasata în cadrul psihologiei aplicate. Aceasta plasare este discutabila tocmai pentru ca întelegem psihologia muncii doar ca si o aplicare a cunostintelor (în cazul de fata psihologice) în sensul atingerii anumitor scopuri.