Temperamentul

DIFERENTE INDIVIDUALE ÎN CONSRUIREA SI MANIFESTAREA PERSONALITATII

TEMPERAMENTUL

1.Caracterizare si definitie

Învatatorii si profesorii , parintii care au mai multi copii observa cu usurinta ca unul este nerabdator , agitat , altul linistit ; unul oboseste usor , altul mai greu ; un copil este , de obicei , vesel , bine dispus , comunicativ , altul mai retras ; unul are o vorbire rapida , însotita de gesturi abundente , altul este mai lent , inexpresiv. Aceste însusiri apartin temperamentului , o notiune veche în psihologie , al carei nume este derivat din limba latina , unde  temperare  are sensul de  a amesteca .

Din prezentarea de mai sus , observam ca însusirile temperamentale se manifesta în vorbire , gesturi , emotivitate , în modul de desfasurare a activitatilor determinând aspectul formal al acestora ( Telpov ).Astfel , aceleasi idei valoroase ( continutul activitatii ) pot fi prezentate atât într-o expunere rapida , cât si într-una mai lenta ( aspecte formale ale activitatii ) ; si persoanele care obosesc usor si cele care obosesc mai greu ( aspect formal ) pot sa acorde aceeasi importanta elaborarii unei lucrari ( continutul activitatii ) .

Aceste însusiri se constata înca din stadiul de sugar si ramân aproape neschimbate pe tot parcursul vietii , educatia putând sa le modeleze , dar nu sa le modifice radical . Datorita manifestarii timpurii si a rezistentei la schimbare , s-a presupus ca ar fi înnascute , determinate de proprietati organice  procese fiziologice sau constitutie.

Nimic din copilaria lui Napoleon nu anunta omul extraordinar de mai târziu . Cu o oarecare precocitate în rationamente , ambitios , voluntar , în jocurile cu copiii , el vrea totdeauna sa comande si , ca orice corsican neaos , e gata sa sara la bataie pentru cel mai mic lucru .Încaleca pe ascuns , si , fara frica , goneste în galop spre munti , urmarit de privirile speriate ale taranilor , schimba mâncarea pe care i-o da Letitia pe galetii soldatilor francezi de la care învata primele cuvinte frantuzesti , îl bate pe fratele sau mai mare , îl musca , îl zgârie si tot el este cel care se plânge primul mamei  ( Gh. Eminescu , Napoleon Bonaparte , Editura Academiei , Bucuresti , 1986 , p.26 ).

Fragmentul dezvaluie o mica parte din personalitatea complexa a celui care va fi împarat al Frantei . Desi înca copil , descoperim cu usurinta predispozitia acestuia spre actiune , dinamismul , energia care îl vor însoti toata viata si-l vor impune ca pe un mare conducator . În egala masura , Napoleon este un dominator , un om caruia îi place sa se impuna si sa comande , sa se faca temut si ascultat fara împotrivire .

Exista un numar mare de teorii care încearca sa explice diferentele temperamentale dintre indivizi :

- cea mai veche a fost formulata de medicul grec Hippocrates , care sustinea ca organismul poseda patru  humori   sânge , flegma bila neagra , bila galbena  amestecate în proportii diferite ; cea predominanta determina temperamentul : sangvinic , flegmatic , melancolic , respectiv , coleric ; din aceasta teorie s-au pastrat numele celor patru tipuri si descrierile lor ;

- alte teorii încearca sa justifice manifestarile temperamentale prin modul de functionare al glandelor cu secretie interna ( ex. : hiposecretia glandei tiroide conduce la încetineala în miscari sau gânduri , pe când secretia în exces este însotita de iratibilitate sau nervozitate ; deficitul de hormoni suprarenali atrage o epuizare fizica si psihica rapida ) ;

- I.P.Pavlov , fiziolog rus , a explicat deosebirile dintre comportamente pe baza caracteristicilor activitatii nervoase superioare . Dupa cercetari experimentale efectuate asupra animalelor si apoi asupra omului , a determinat urmatoarele însusiri ale sistemului nervos : forta , mobilitatea si echilibrul .

Forta este capacitatea de lucru a celulei nervoase , capacitatea de a rezista mai mult sau mai putin la actiunea unor stimuli fara a-si încetini activitatea ; din punctul de vedere al fortei , sistemele nervoase sunt puternice si slabe , între cele doua extreme existând mai multe tipuri intermediare.

Mobilitatea priveste rapiditatea trecerii de la excitatie la inhibitie si invers , în functie de solicitarile externe ; sistemele nervoase se clasifica în mobile si inerte ( trecerea rapida de la o activitate la alta , respectiv trecere greoaie ).

Echilibrul se refera la forta excitatiei comparativ cu forta inhibitiei ; când cele doua procese au forte apropiate , sistemul nervos este echilibrat ; la polul